E noapte si trenul mai are 10 ore pana la destinatie. Dupa ce-mi scanez vecinii de compartiment si le salut Prezenta ma chircesc comod pe doua scaune stramte intr-un semisomn relaxant in care imi onoram zilele ce-au trecut.
Zumzetul compartimentului a devenit rapid un decor nesemnificativ. Sa fi trecut o ora cand mi-a atras atentia o voce mai clara si distincta. Era nasu care ne anunta ca trenul o va lua pe o ruta ocolitoare din cauza unei marfar deraiat. Ceea ce inseamna ca ajungem la destinatie cu o intarziere de cel putin 3 ore. Raman intins cu ochii inchisi si, deloc atins de veste, imi continui torsul.
Barbatul din fata, un tanar de culoare(afro) pe la 35 ani , destul de masiv, cu un accent nigerian(as zice) incepe sa se revolte si cere explicatii . Nasu' ii explica foarte clar si cu profesionalism situatia si ii prezinta o alternativa de traseu, cu o vinovatie acceptata(desi nu a fost vina lui - dar in calitate de reprezentant CFR).
Asta incepe sa se agite si mai tare, incepe sa-si etaleze cu nerv drama explicand precipitat situatia dificila in care era el - intarzia la o intalnire cu niste procurori, pare-se treburi serioase pt el. Si incepe sa-l acuze tot mai vehement pe reprezentantul CFR (omu cu biletele) disturband simtitor atmosfera.
Ceilalti colegi de compartiment asistau la spectacol oarecum afectati si ei de vestea intarzierii trenului, dar mai afectati de scandalul africanului nostru. Cred ca i-a mai explicat nasu' de vreo doua ori toata situatia cu scuzele de rigoare vadit afectat(apasat) de atacul negrului, insa acesta nu contenea, dimpotriva chiar prindea inertie in avantul lui violent cu cat simtea ca domina conflictul. Efortul nasului de a-l calma nu avea nici un sort de izbanda. Asteptam ca nasul sa se apere, sa evidentieze pe buna dreptate ca nu el este responsabil de situatia neplacuta. Nu a facut-o, dar si-a pastrat umilinta, intelegerea si rabdarea care m-au induiosat instantaneu.
Fara sa ma gandesc intervin cu intentia de a readuce calmul si linistea in compartiment, dar in primul rand pentru a-l ajuta pe nas sa iasa din situatia dificila. Omul o merita, si-a pastrat cu sinceritate calmul si bunele intentii.
Raman intins si ii atrag atentia acoperindu-i vocea destul de ferm nigerianului ca deranjeaza tot compartimentul (mai erau si altii care motzaiau), si ii cer sa se calmeze. Asta suprins ramane blocat pt cateva secunde apoi il lasa pe nas si se mobilizeaza pe mine. Se intoarce in scaun si urla la mine ca de ce ma bag si alte grohaieli. Continui si eu ridicand tonul ferm si neafectat, si cand ni se intalnesc ochii printre scaune, sare in picioare si ma trezesc cu namila pe culoar in dreptul picioarelor in fata mea, tot infoiat deasupra mea. Raman intins, calm si prezent, atent...si-l privesc zambind dar vorbindu-i raspicat(la tinta) ca se agita pentru o situatie banala care s-a intamplat si asta este, ca nasul n-are nici o vina...e om ca noi, e doar un angajat . Deloc impresionat de pozitia ostentativa si total dominatoare el fiind deasupra, eu intins pe spate cu abdomenul descoperit, imi mentin luciditatea si bunele intentii de a-l calma, de a-l face sa inteleaga, sa accepte situatia neplacuta dar nerezolvabila...imi insotesc explicatiile cu cateva miscari de maini flexate din incheietura si se trezeste ca se pune la loc la fel de repede cum a sarit, intr-un recul de bombanituri care s-a finalizat ca un ecou in vreo 2 minute.
Simt aplauzele colegilor care-mi multumesc in liniste pt solutionarea conflictului apasator. Si nasu-mi multumeste-n gand. Nigerianu isi reconfigureaza traseul si se pare ca a ajuns la o solutie mentinandu-si atitudinea intzepata, dar in tacere. Toata lumea multumita.
Liniste din nou.
Peste vreo ora ma ridic in scaun sa-mi dezmortzesc oasele si ii gasesc pe batranii din stanga mea, el si ea, bombanind agitati. Ma observa ca-i observ si ridica amandoi vocea catre mine invitandu-ma in oful lor legat de intarzierea trenului.
3 ore intarziere, off, tara asta, da se poate asa ceva, bla bla bla-uri si off uri peste off-uri
Iaraaa?!, imi spun.
Ei nu se certau cu nimeni, dar se plangeau...si cautau parteneri de hora. Nu-i las sa continue mai mult de 5 secunde si ii intreb cu o atitudine de "nu conteaza ce varsta ai, vrajeala-i tot vrajeala", dar cu respect: Trebuie sa ajungeti undeva urgent?
Aaaa...nu, nu, imi raspund usor confuzi.
Ii fixez putin si ii aprob usor din cap. Au ramas muti, mi-ar place sa cred intr-o contemplare dar mai degraba a fost o scurtcircuitare, intelegand totusi ca vaicareala lor e inutila si doar de plictiseala... Deraiati mai ceva ca marfaru, le-am schimbat macazu cu o manevra de luciditate si Prezenta.
Baiatu din spatele meu ma aplauda cu un ras multumitor.
Liniste din nou.
La coborare imi uit caciula si ma intorc in graba. Colegii din vecinatate, mai ales mosu si baba, sunt atenti sa ma indrume sa-mi recuperez caciula cat mai repede.
...au sarit sa-l ajute pe baiatul cu linistea...din fundul trenului. Multumesc si drum bun in pace.
Zumzetul compartimentului a devenit rapid un decor nesemnificativ. Sa fi trecut o ora cand mi-a atras atentia o voce mai clara si distincta. Era nasu care ne anunta ca trenul o va lua pe o ruta ocolitoare din cauza unei marfar deraiat. Ceea ce inseamna ca ajungem la destinatie cu o intarziere de cel putin 3 ore. Raman intins cu ochii inchisi si, deloc atins de veste, imi continui torsul.
Barbatul din fata, un tanar de culoare(afro) pe la 35 ani , destul de masiv, cu un accent nigerian(as zice) incepe sa se revolte si cere explicatii . Nasu' ii explica foarte clar si cu profesionalism situatia si ii prezinta o alternativa de traseu, cu o vinovatie acceptata(desi nu a fost vina lui - dar in calitate de reprezentant CFR).
Asta incepe sa se agite si mai tare, incepe sa-si etaleze cu nerv drama explicand precipitat situatia dificila in care era el - intarzia la o intalnire cu niste procurori, pare-se treburi serioase pt el. Si incepe sa-l acuze tot mai vehement pe reprezentantul CFR (omu cu biletele) disturband simtitor atmosfera.
Ceilalti colegi de compartiment asistau la spectacol oarecum afectati si ei de vestea intarzierii trenului, dar mai afectati de scandalul africanului nostru. Cred ca i-a mai explicat nasu' de vreo doua ori toata situatia cu scuzele de rigoare vadit afectat(apasat) de atacul negrului, insa acesta nu contenea, dimpotriva chiar prindea inertie in avantul lui violent cu cat simtea ca domina conflictul. Efortul nasului de a-l calma nu avea nici un sort de izbanda. Asteptam ca nasul sa se apere, sa evidentieze pe buna dreptate ca nu el este responsabil de situatia neplacuta. Nu a facut-o, dar si-a pastrat umilinta, intelegerea si rabdarea care m-au induiosat instantaneu.
Fara sa ma gandesc intervin cu intentia de a readuce calmul si linistea in compartiment, dar in primul rand pentru a-l ajuta pe nas sa iasa din situatia dificila. Omul o merita, si-a pastrat cu sinceritate calmul si bunele intentii.
Raman intins si ii atrag atentia acoperindu-i vocea destul de ferm nigerianului ca deranjeaza tot compartimentul (mai erau si altii care motzaiau), si ii cer sa se calmeze. Asta suprins ramane blocat pt cateva secunde apoi il lasa pe nas si se mobilizeaza pe mine. Se intoarce in scaun si urla la mine ca de ce ma bag si alte grohaieli. Continui si eu ridicand tonul ferm si neafectat, si cand ni se intalnesc ochii printre scaune, sare in picioare si ma trezesc cu namila pe culoar in dreptul picioarelor in fata mea, tot infoiat deasupra mea. Raman intins, calm si prezent, atent...si-l privesc zambind dar vorbindu-i raspicat(la tinta) ca se agita pentru o situatie banala care s-a intamplat si asta este, ca nasul n-are nici o vina...e om ca noi, e doar un angajat . Deloc impresionat de pozitia ostentativa si total dominatoare el fiind deasupra, eu intins pe spate cu abdomenul descoperit, imi mentin luciditatea si bunele intentii de a-l calma, de a-l face sa inteleaga, sa accepte situatia neplacuta dar nerezolvabila...imi insotesc explicatiile cu cateva miscari de maini flexate din incheietura si se trezeste ca se pune la loc la fel de repede cum a sarit, intr-un recul de bombanituri care s-a finalizat ca un ecou in vreo 2 minute.
Simt aplauzele colegilor care-mi multumesc in liniste pt solutionarea conflictului apasator. Si nasu-mi multumeste-n gand. Nigerianu isi reconfigureaza traseul si se pare ca a ajuns la o solutie mentinandu-si atitudinea intzepata, dar in tacere. Toata lumea multumita.
Liniste din nou.
Peste vreo ora ma ridic in scaun sa-mi dezmortzesc oasele si ii gasesc pe batranii din stanga mea, el si ea, bombanind agitati. Ma observa ca-i observ si ridica amandoi vocea catre mine invitandu-ma in oful lor legat de intarzierea trenului.
3 ore intarziere, off, tara asta, da se poate asa ceva, bla bla bla-uri si off uri peste off-uri
Iaraaa?!, imi spun.
Ei nu se certau cu nimeni, dar se plangeau...si cautau parteneri de hora. Nu-i las sa continue mai mult de 5 secunde si ii intreb cu o atitudine de "nu conteaza ce varsta ai, vrajeala-i tot vrajeala", dar cu respect: Trebuie sa ajungeti undeva urgent?
Aaaa...nu, nu, imi raspund usor confuzi.
Ii fixez putin si ii aprob usor din cap. Au ramas muti, mi-ar place sa cred intr-o contemplare dar mai degraba a fost o scurtcircuitare, intelegand totusi ca vaicareala lor e inutila si doar de plictiseala... Deraiati mai ceva ca marfaru, le-am schimbat macazu cu o manevra de luciditate si Prezenta.
Baiatu din spatele meu ma aplauda cu un ras multumitor.
Liniste din nou.
La coborare imi uit caciula si ma intorc in graba. Colegii din vecinatate, mai ales mosu si baba, sunt atenti sa ma indrume sa-mi recuperez caciula cat mai repede.
...au sarit sa-l ajute pe baiatul cu linistea...din fundul trenului. Multumesc si drum bun in pace.
RSS Feed