Picture
Prins intr-o discutie constructiva si interesanta legata de fumat a luat nastere articolului de fata. Multumesc partenerilor de discutie pentru ca mi-au oferit prilejul sa ma exprim in legatura cu aspecte pe care le gasesc cel putin interesante...in destule situatii chiar vitale.

Fara sa consult vreun dex, definesc  viciul ca fiind orice actiune transformata intr-un obicei constant care aduce placere si eliberare pe moment,  dar care, pe termen lung, provoaca pagube trupului fizic - prin intoxicanti si/sau pagube emotionale - prin atasamentul si dependenta de un obicei/reactie chimica/emotie .
Un viciu la randu-i este intemeiat si sustinut de o problema interioara ascunsa constientului, o boala a corpului psihic-emotional. Si este o boala, o problema ce nu ar trebui justificata cum procedeaza majoritatea dintre noi- mintea gaseste foarte usor atatea motive cate cautam - ci corect constientizata si indreptata, vindecata.

Daca suntem atenti la definitia de mai sus si o alegem ca punct de plecare mai departe in analiza noastra putem recunoaste ca majoritatea dintre noi alergam zilnic sa ne satisfacem anumite vicii, fie ca este vorba de a merge la cumparaturi, nevoia de schimbare, uitatul la televizor, mancatul excesiv, droguri, nevoia de un animal de companie, persoana iubita,sex, samd...cam tot ce facem sub forma unui obicei necesar ca sa umplem golurile emotionale se poate numi un viciu.

In sens invers, ca sa identificam corect o actiune vicioasa pornim de la starea emotionala si ne punem intrebarea privind cu sinceritate in interior de ce anume actionam in felul cum o facem?
Daca identificam ca actiunea noastra are legatura cu o senzatie inconfortabila de gol in stomac, ori in capul pieptului, senzatie pe care vrem sa o stamparam, sa o evitam putem spune ca am identificat o actiune cu potential de viciu.
Daca repetam acea actiune constant in viata noastra inseamna ca l-am transformat intr-un obicei vicios de care putem deveni dependenti.
INTOTDEAUNA O ACTIUNE VICIOASA ARE LA BAZA O SENZATIE NEPLACUTA
DE CARE FUGIM, REFUZAND SA O INTEGRAM CONTEMPLAND-O CA PARTE A CEEA CE SUNTEM.

Insa dintre toate viciile vreau sa ma opresc pentru o analiza putin mai detaliata la unul dintre cele mai perverse si mai daunatoare pe termen lung: FUMATUL.

Si vreau sa ma opresc la acest viciu pentru ca sunt un cunoscator in detaliu al lui. Pana in august 2012 am fost un fumator cu o vechime de peste 10 ani. Unul foarte pasionat care savura tigara cu rotocoale (cand nu batea vantu), ritualic incarcand obiceiul cu tot felul de tabieturi. Savuram tigarea cu tot sistemul meu nervos si imi aparam viciul in fata altora cel mai des cu scuza "imi place" ... era cea mai la indemana scuza caci nu mai lasa loc de alte dezbateri incomode mie. O scuza care mi-o adresam in primul rand mie. Desi in adancurile mele recunosteam minciuna, la suprafata Ego-ul nu recunostea ca sunt slab, condus de o "prapadita" de tigara. Ego-ul nu vroia sa accepte ca acest viciu este cauza unei probleme interioare mai profunde, in principal a neacceptarii si iubirii de sine. Asta e rolul Ego-ului pana la urma, sa se protejeze cu diversiuni si scuze iluzorice.

dar sa revenim...

Daca esti un fumator si inca nu te-ai saturat sa tot auzi iti mai spun si eu ca in planul fizic fumatul duce la inflamarea cailor respiratorii, degradarea tenului, mirosului, gustului, vazului, creativitatii, potentei, dar cel mai important la scaderea vitalitatii. In planul psihic-emotional este raspunzator de mentinerea unei stari preponderent apatice si promovarea neincrederii in sine - un factor principal care cauzeaza si intretine acest viciu. Iar in planul energetic curgerea energiei prin trup este direct influentata avand un impact negativ in cresterea spirituala.

...dar despre efectele negative ale fumatului cam toata lumea stie, mai ales fumatorii.

Bineinteles ca nu doresc sa fac morala nimanui, mai ales ca si eu am fost pus in situatii neplacute fiind fumator si stiu ce enervante sunt remarcile de genu "lasa-le ca nu-s sanatoase"...de parca eu nu stiam deja, stupid. Si mai stiu si ce viciu pervers este fumatul caci nu provoaca pagube pe termen scurt iar dependenta nu este foarte violenta si evidenta la inceput, dar te prinde intr-o capcana din care se iasa foarte greu si pe termen lung obiceiul are un impact evident asupra bunastarii fizice, psihice si emotionale.
Evident ca vorbesc mult mai usor si mai deschis acum despre fumat si lasatul de fumat dupa ce m-am eliberat de obicei. Chiar daca eram constient de toate aspectele discutate aici si cand eram fumator, as fi fost un ipocrit sa combat fumatul in timp ce fumam, dar in principal evitam adevarul fata de mine insumi. As fi generat un conflict interior daca pe deoparte recunosteam necesitatea renuntarii la tigari, dar pe de alta parte NU ACTIONAM din lipsa unei intelegeri si determinari bine motivate. Trebuia sa-mi justific viciul, nu sa-l combat...si l-am justificat mereu la suprafata, ramanand insa in adancuri constient ca este o problema ce trebuie rezolvata in cele din urma. Am asteptat in tacere si cu rabdare acel moment incarcat de putere, claritate, vigilenta in care am fost capabil sa zic STOP cu toata Fiinta mea.
Dar nu tin nici o morala aici sau vreun soi de prelegeri, ci doar vreau sa impartasesc din propria experienta, sa subliniez si eu ca tigarile MERITA LASATE.

Fumatul este un viciu care se vindeca in totalitate si eficient doar daca este bine constientizat in substraturile emotionale
...la mine doar cu vointa nu a functionat.

Multi care se lasa de tigari spun ca viseaza noaptea ca fumeaza. Visatul poate fi un semn de fortare in procesul de renuntare, o neacceptare a dependentei, a viciului...denota o renuntare la fumat doar la suprafata. Personal nu am avut nici o zi de sevraj puternic sau sa visez...la mine s-a produs clicul acela interior care vine dintr-o intelegere limpede mai degraba decat din vointa, si care a spulberat instant orice dependenta. Mai aveam reprize cand ma luau poftele si se lasa cu ceva miscari interioare in zona toracica, dar observam cu calm activitatile chimice si emotionale si le acceptam intelegand ca e normala pofta (dupa atatia ani de obicei repetat si savurat ) fiind pe deplin ancorat in sentimentul ca vreau sa fiu liber de tigari.

Cand am inlocuit vointa si lupta interioara cu o intelegere profunda si limpede legat de beneficiile lasatului si de adevaratele cauze interioare ale fumatului, am reusit sa vindec viciul in planurile profunde ale emotionalului. Ma gaseam relaxat langa fumatori fara sa ma frustrez, fara sa salivez, acceptandu-i, tolerandu-i ...intelegandu-le cu adevarat problema in loc sa ii acuz de reavointa.

Pentru a renunta eficient la un viciu acesta trebuie inteles privind in straturile din emotionalul subconstient. Vindecarea va fi completa prin dizolvarea acelui nod emotional care de fapt este radacina viciului.

M-am lasat de tigari de mai multe ori, dar am facut-o mental, bazat pe vointa. Iar intr-un moment de slabiciune cand am fost prins cu garda jos - inevitabil se intampla- m-am trezit iar pacalit de minte cu o scuza coapta mult prea usor, dar suficient de eficienta...si iarasi savurand cu amaraciune tigara de care credeam ca am scapat. 

Dar daca problema este rezolvata de la radacina - prin acceptare si constientizare, nu mai este nevoie sa tii garda sus. Tensiunile dispar atunci cand nu mai exista pofta mental-emotionala.


Mental, prin vointa, se poate rezolva dependenta fizica, insa emotionalul va fi mereu vulnerabil. Daca nu cu tigari , te vei "completa" cu altceva...cu alt viciu care poate fi si ceva minunat cum este copilul tau, sau o alta persona iubita, orice altceva mai inofensiv (nu exista viciu total inofensiv), insa nu se stie... provocarile si greutatile in viata sunt la tot pasul, mecanismele interioare sunt multe si incurcate...trebuie sa fii foarte atent/a si sa iei problema cat se poate de relaxat dar la modul cel mai serios daca te-ai decis sa te eliberezi de un viciu.
Lasatul de tigari este o oportunitate fantastica sa te cunosti mai bine, sa aplici ce ai invatat, sa fii cu adevarat spiritual prin practica, infruntandu-ti demonii interiori fiind mereu constient/a ca TU esti la conducere ... libertate si putere zace in spatele victoriei cu tine insuti - parca a vorbit Yoda prin mine.

Este o placere sa fumezi - cea mai mare pacaleala a fumatorului asupra lui insusi.

Este ca si cum te-ai incalta dinadins cu o pereche de pantofi stramti, sa ti se umfle picioarele si sa faci bashici...ca apoi sa te bucuri mereu cand ii dai jos din picioare pentru ca te simti usurat si impacat...dar de ce trebui sa-i incalti de la bun inceput, cin' te chinuie?
De ce sa nu fii liber si in pace tot timpul?...cum ar fi si firesc de altfel.

Cu alte cuvinte putem considera ca fiind o placere veritabila ceva care pe termen lung te incatuseaza, iti fura libertatea, vitalitatea...si multe altele? O actiune care aduce placere doar superficial dar care de fapt creeaza mai multe probleme in profunzimi si pe termen lung nu poate fi incadrata ca o actiune luata in acord cu legea si inteligenta naturii.
Constiinta trupului, a fiecarei celule din sistem, actioneaza conform legilor naturii in atractie spre stimuli de crestere, dezvoltare, hranire si ...retragere fata de stimuli negativi, toxici (vezi Bruce Lipton). Deci orice constiinta in manifestarea ei naturala si libera, alege spre crestere, doar mintea este caracterizata de tipare autodistructive prin care poate motiva placerea chiar si in distrugere.

Deseori fumatul  sau alt viciu se dezbate si din perspectiva moralitatii, a pacatului. Din punctul meu de vedere nici nu are rost sa complicam o situatie sau un mod de abordare etichetand un obicei anume ca fiind sau nu un pacat...ratam esenta si ne adancim in discutii care ne indeparteaza de la adevaratul scop: bunastarea fizica si echilibrul psihic-emotional, calitatea vietii.

O problema ca sa fie usor de acceptat si rezolvat ar trebui privita si analizata cat mai simplu si natural, la radacina:
identificate apoi eliminate sau indreptate actiunile si obiceiurile ce ne dauneaza si ne limiteaza...si promovate/dezvoltate cele care ne elibereaza si ne umplu de vitalitate.

Si in felul acesta se poate analiza orice alt viciu, cu precadere cele care au un impact puternic si ne influenteaza negativ calitatea  vietii.

Partea cea mai dificila pe calea renuntarii la un viciu este sa te decizi cu adevarat ca vrei sa renunti la el.
Cu cat un viciu este mai mult sustinut in timp cu atat detasarea de el poate fi mai dificila. In timp, caile neuronale se leaga in retele tot mai complexe intarind obiceiul in sistemul nervos. De aceea multi renunta la ideea de a se elibera de un viciu chiar de la primul gand intarindu-si presupunerea ca e imposibila renuntarea la viciul respectiv (fumat in speta) pentru ca ajung sa se identifice cu acel viciu. Un fumator pasionat ajunge sa uite ca nu s-a nascut un fumator. Mintea lui a atasat imaginea de fumator identitatii lui.
De aceea renuntarea la un viciu presupune mai mult decat vointa pentru ca un viciu este un fenomen complex care trebuie constientizat in profunzime, inteles si abordat de pe mai multe planuri.

Eliberarea de un viciu presupune o transformare interioara mai mica sau mai mare in functie de cat de puternic si cuprinzator este acel viciu inradacinat in planurile emotionale, in constructia imaginii de sine.

Este nevoie de  curaj, sinceritate, determinare, acceptare, ceva putere interioara si cel putin un gram de incredere in sine daca vrei sa te eliberezi de un viciu...de fumat putin mai mult din fiecare.

INTOTDEAUNA O ACTIUNE VICIOASA ARE LA BAZA O SENZATIE NEPLACUTA DE CARE FUGIM, REFUZAND SA O INTEGRAM CONTEMPLAND-O CA PARTE A CEEA CE SUNTEM.
Dar orice senzatie este impemanenta, doar observand-o si acceptand-o ea se va consuma in timp.
Observand si acceptand senzatia taiem viciul de la radacina.
...lucru ce poate fi o provocare reala pentru ca atunci cand ne luptam cu vicii grele senzatiile pot fi foarte neplacute, apasatoare si pot fi insotite de stari de greata , de sufocare, de panica.
In astfel de momente grele, mai ales la inceputul intreruperii viciului, respiratul repetat, profund si constient este cel mai bun prieten. Atentia este indreptata de la pofta si framantarea emotionala spre respiratie: la miscarea abdominala, toracica, la intrarea si iesirea aerului din nari. Cei mai multi esueaza in astfel de momente, pentru ca nu stiu ca ATENTIA poate fi sub controlul lor...iar in asta consta tot secretul reusitei intr-un proces de vindecare interioara.
Daca in momentele de criza, iti aduci aminte si REDIRECTIONEZI ATENTIA din ganduri, din framantarile emotionale survenite pe fondul "sevrajului" indreptand-o pe respiratie, in scurt timp te vei calma si iti vei pastra pozitia in fata viciului fara a inhiba procesul printr-un efort considerabil dozat cu multa vointa.
Redirectionarea constienta a ATENTIEI este opusul inhibarii. Inhibarea produce frustrare si tensiuni in loc de eliberare.
Oricat de greu este momentul sevrajului nu poate fi mai mare decat puterea ta interioara. Oricand si oriunde ai capacitatea de a fi stapanul Atentiei tale.
Meditatia este cel mai bun mijloc pentru a-ti antrena Atentia sa te serveasca in cele mai dificile momente.
Drumul spre eliberarea de un viciu este construit din astfel de momente grele trecute cu succes. Fiecare moment reprezinta o dala de piatra din acest drum, iar cu cat sunt mai multe dale solide si bine inchegate, cu atat drumul este mai complet si in cele din urma te va duce la eliberarea totala de orice viciu.

Calitatea vietii noastre depinde exclusiv de o buna si clara intelegere a obiceiurilor si atitudinilor care ne umplu ori ne seaca de energie, fara sa fie necesara rispirea energiei in analize complexe, filozofice, ori ambigue
.

...keep it clear and simple, gaseste curajul pentru orice schimbare si cauta eliberarea de orice obicei sau situatie care te tine jos.

"Antreneaza-te sa renunti la orice ti-e frica sa pierzi."

"Renuntand la un atasament este efectiv un proces de a invata sa fii liber, pentru ca de fiecare data cand renuntam la ceva, devenim liberi de acel ceva. Indiferent ce anume atasam de noi,  ne va limita pentru ca atasarea ne face dependenti de altceva decat de ceea ce suntem. De fiecare data cand renuntam la ceva, experimentam alt nivel de libertate." Traleg Kyabgon Rimpoche

Daca te-ai decis sa te eliberezi de un viciu,
SUCCES si nu uita ca nu esti singur/a. Si altii au trecut prin aceleasi greutati pe calea eliberarii de un viciu reusind sa faca un pas inainte spre libertate.
FORTA FIE CU TINE !


 
Picture
Te-ai intrebat vreodata, de ce avem nevoie de zile speciale, evenimente si traditie care sa ne aminteasca sa iubim, sa daruim?
E pacat si tragic ca trebuie sa asteptam o zi anume, decisa de altii de a fi una mai speciala ca restul zilelor ca sa ne mobilizam daruirea catre partener si sa ne bucuram unii de celalalti intr-un cuplu.

Un cadou, o cina romantica, Sfantul Valentin...o fuga din banalul chinuitor.

Dar cineva mi-ar putea atage atentia:
ca fiecare are dreptul de a alege,indiferent daca o face intelept sau gresit, ca oamenii au liberul arbitru sa se manifeste cand si cum doresc; daca decid sa-si imparta inimioare si trandafiri intr-o zi anume, le respectam decizia.

Bineinteles ca le respectam decizia si nu incercam sa le inhibam libertatea de a alege ca doar nu suntem gestapo. Insa personal nu pot fi de acord cu anumite decizii, obiceiuri si apucaturi ale semenilor mei, si aleg sa ma exprim in privinta asta, sa analizez aceste decizii pragmatic si la radacina, de ce o facem cu adevarat?
Indiferent ca-i vorba de Sf. Valentin, Craciun, Pasti, etc, nu fortez pe nimeni sa nu-si sarbatoreasca ziua cum stie, cum poate, cum vrea, cum alege sau, mai bine zis, cum aleg altii in locul lor.

Nu condamn pe nimeni, doar dezbat si pun sub lupa constiintei pentru o analiza intima si obiectiva gesturile mai putin constiente pe care le facem mecanic, acele gesturi bine ascunse sub masca afectiunii si a iubirii.

Invit la sinceritate, iar asta de multe ori nu e un lucru usor de asimiliat si placut de cei care se simt cu musca pe caciula, pentru ca atentia mea este focalizata in intregime pe exprimarea cat mai coerenta, obiectiva si clara a subiectului, nu pe menajarea emotionalului fragil si bolnav. Iar aceasta face parte din dreptul meu de a alege.

Asadar sa revenim la Sf. Valentin si sa incercam sa privim aceasta zi si din alte perspective, prefer mai putin duioase si mai mult ancorate in realitatea din substraturile deciziilor si actiunilor noastre. Sa incercam sa o facem detasat fara sa picam in emotional, sa cautam sa acceptam adevarul interior nu sa-l mascam in continuare cu alte scuze si motivatii.

Daca unii vad in impartirea inimioarelor de plastic un gest tandru , eu vad inca o ocazie sa ridicam gramada de gunoi de pe Pamant.
Daca unii gasesc o duiosenie in a darui o floare, eu vad o crima caci si o floare are viata. Este un gest matur si demn cand alegem sa o sacrificam pentru ifosele noastre?
Se poate ca in ochii multora care nu au privit in detaliu aceste obiceiuri, de unde si de ce le facem, sa par prea radical, dar pana la urma ii intreb:

What's love got to do with it? ...this is garbage not love!

Ori poate vrei sa spui ca sunt si oameni care se iubesc sincer, chiar si de Sf. Valenin. Sunt destui care se iubesc cu adevarat, dar oamenii care se iubesc sincer nu asteapta o zi anume ca sa recurga la gesturi extravagante sau cel putin iesite din banalul cotidian ca s-o arate. Iubirea sincera nu are nevoie de jocuri, roluri, artificii, inimioare, trandafiri, cine romantice si toate gesturile care le facem in realitate ca sa eschivam plictiseala si banalul, sa ne punem inca o masca ca sa mai treaca o zi, la fel ca celelalte fara sa schimbam nimic in noi, multumiti ca exista zile "speciale" care ne ajuta sa caram mai usor minciuna care ne apasa.

In realitate eu nu atac dreptul la alegere si exprimare a seamanului meu indiferent cum ar fi alegerea lui si nici capacitatea lui de a discerne. Nu pot sa acuz pe nimeni de inconstienta...cum as putea s-o fac cand am vazut cat de departe si pana in ce planuri se manifesta inconstienta!?
Deci intentia mea, in general, nu este acuza sau judecata ci invitarea la claritate si sinceritate. Mai departe fiecare are obligatia sa decida, sa cugete pentru sine, folosindu-si propriul discernamant...atat cat il are. Faptul ca cineva se simte judecat sau constrans de felul cum pun problema este pentru ca o ia personal, dar asta nu mai este responsabilitatea mea directa.
Motivatia mea de a ma exprima deschis despre acest subiect este asocierea Iubirii cu inimioare de plastic, flori, cine romantice, o zi anume, gesturi, BANI SI MARKETING.
Combat ideea perfid insamantata in subcontientul colectiv conform careia trebuie sa asteptam o zi pe an ca sa ne declaram iubirea, sa sarbatorim daruirea intr-un cadru "special amenajat" , iar restul zilelor pentru ce ne raman? Cand in mod normal ar trebui sa daruim si sa iubim zilnic, fara conditii, fara trambitze si confetii, fara reclame si bani cheltuiti.

Cu ce ne ajuta ca o data pe an ne umplem bratul de trandafiri si plasele cu cadouri ca sa ne bucuram partenerul, iar restul zilelor abia gasim curajul sa ne privim sincer in ochi?

Ne umplem bratele de flori, baloane si inimioare sperand de fapt sa mascam si sa completam un handicap al iubirii cu trucuri superficiale si de scurta durata.

Ne spun altii cum si cand sa iubim si ne invata ce este iubirea? Si avem nevoie de "altii" atata timp cat noi nu suntem in stare sa ducem o relatie pe cont propriu, atata vreme cat nu avem iubirea pura in inimi. La fel cum avem nevoie de altii sa ne conduca, sa ne ofere zile libere pe an sub forma de concediu pentru ca noi nu avem curajul sa ne asumam dreptul de a fi liberi si independenti.
Si exemplele pot continua: cum avem nevoie de conducatori politici si spirituali, asa avem nevoie si de circ si jocuri in viata noastra.

Majoritatea sunt dependenti de teatru ca sa-si umple existenta, caci fara trucurile zilnice nu ar ramane nimic care sa-i umple, sa-i bucure, ar ramane prea goi ... si asta doare.
Nu doresc sa spulber fericirea nimanui. Daca este ceva de spulberat sunt doar minciunile si iluziile, iar eu tot ce-mi doresc cu adevarat este fericire pura, darurie si iubire curata in fiecare moment din vietile noastre.
Acea daruire care nu are nevoie de artificii, zile speciale, jocuri, roluri, bani cheltuiti pe flori taiate, gunoaie din plastic si folii de aluminiu...



 
Picture
In ultima vreme ma tot gasesc curgand atent si lin in lumea paradoxurilor, incercand sa mai atenuez din avantul pe care ni l-am luat referitor la capacitatile si natura noastra de Creatori, de Dumnezei. Imagine promovata in primul rand de miscarea New Age.


In directia propusa si de documentarul "The Secret", fragmentul de mai jos descrie o intamplare banala care poate fi foarte usor interpretata subiectiv, in "favoarea ego-ului":

"referitor la materializarea gandurilor. ieri zugraveam tavanul in bucatarie si, ajuns pe la jumatea lui, dand cu pensula usurel pe langa becul aprins il aud sa sfaraie, semn de contact imperfect pe undeva. instantaneu mi-a trecut prin minte un gand „poate imi bubuie becul asta in mecla acum“ - eram cu capul langa el... termin tavanul de zugravit, merg la baie sa ma spal pe maini, aprind lumina si... explodeaza becul cu putere... ce dracu sa mai zic? m-am asezat pe fotoliu la o tigara spunandu-mi: ai grija ce gandesti ca deja devine cam repede... realitate!"
  - spunea cineva intr-o discutie.

La care i-am raspuns:

Si mie mi se intampla des evenimente de genu si tot soiu de "sensibilitati iesite din comun" mai ales in perioadele cand expandez foarte puternic, dar ca sa fiu stiintific corect, impartial si obiectiv trebuie sa iau in vedere si posibilitatatea ca eu de fapt sa nu fi creat nimic, eu fiind doar un observator deschis si sensibil la un eveniment deja menit sa se intample si pe care intuitiv l-am anticipat din campul informational.

De exemplu, in cazul de fata sfaraitul becului a dus la generarea gandului "creator"...insa daca becul nu sfaraia de la inceput te-ai mai fi gandit la PROBABILITATEA de a exploda?
Deci putem lua in considerare si varianta ca becul era menit sa bubuie, iar tu doar ai intuit momentul ajutat si de un "mic" indiciu care au fost semnele unui prost contact?

Implicatiile care le vreau evidentiate sunt foarte importante. Caci miscarea New Age nu face decat sa intareasca Ego-ul omului spunandu-i ca este Creator, Dumnezeu, samd...oarecum superior fata de natura, ca el controleaza in mod direct totul. Ii baga in cap ideea ca este un fel de Rege al Creatiei, iar cand omul isi insuseste aceste "calitati", ego-ul lui din cat era se face si mai mare...asemeni unui paun care-si etaleaza penajul.

Acest soi de atitudine este destul de toxica pentru ca anuleaza smerenia, acceptarea, abandonul, care sunt esentiale in procesul de vindecare spirituala.

Doctrina New Age este la fel de periculoasa ca si cea religioasa. Desi aflate la poli opusi ambele doctrine sunt destinate controlului mental. New Age-ul iti spune ca tu esti Dumnezeu, iar religia iti spune ca tu esti separat de Dumnezeu. Ambele sunt metode de control exprimand extreme si jumatati de adevar. Nici una dintre ele nu se doreste a fi o cale spre eliberare de manifestarea Ego-ului, ci doar de intarire a lui. Religia mentine ego-ul cu frica si teama, iar new age-ul cu mandrie si aroganta.

In realitate - care e definita de paradox- suntem si creatori, dar in acelasi timp suntem si supusi. Atunci daca suntem si regi si supusi aceste extreme se anuleaza reciproc si ajungem in centru, ramanand sa fim ceea ce suntem cu adevarat:
SIMPLI OBSERVATORI A CEEA CE ESTE