La noi ploua marunt si este toamna , in Decembrie,
Iar eu sunt singurul cu capul gol intre umbrele.
Sa-mi iau din nou umbrela?...nu pot sa ma intorc,
Iar lor sa le explic ca apa nu ii taie,
Destul de intelept nu sunt si doare.
Sau sunt? Cand singur printre stele
Ma aflu bucuros zambindu-le prin ploaie
Mereu cautand noi capete goale
Ce se zaresc usor sclipind printre umbrele.
Deja mi-e dor sa fiu udat de ploaie,
dar si mai dor sa fiu cu voi...capete goale.
RSS Feed