Picture
  • Cand viata ma epuizeaza
Iar nu mi-au iesit planurile, asteptarile mi-au fost inselate. Am investit atat de mult interes si efort pentru ca imi doream atat de mult sa reusesc, sa obtin, sa primesc, sa ajung...sa daruiesc, dar parca nu trece zi fara sa nu fiu dezamagit cat de putin, iar in zilele cand dezamagirile sunt atat de greu de suportat ma simt de parca intreaga existenta e impotriva mea, iar eu sunt singur si ma lupt cu morile de vant.

Asa suna viata atunci cand cred ca ea imi apartine, ca existenta e aici doar pentru dorintele, nevoile si planurile mele.
Ma pufneste rasul la cum suna: "existenta este pentru planurile mele" si bineinteles ca daca ridic putin capul vad cat de copilaroasa este atitudinea asta.

E ca si cum pedalez cu vantul in piept
. Trag de pedale si abia ma misc...oricat efort depun, vantul imi tine contra si mai tare, e tot mai greu sa inaintez, cateodata abia imi mai tin echilibrul pe bicicleta.
In felul asta viata ma epuizeaza. Nu atat viata, cat eu luptandu-ma cu ea.

"Victima", "ghinionistul", "lovitul de soarta"...
sunt proiectiile mintii atunci cand refuzam schimbarea care ne-o cere viata prin situatiile dificile care ni le ofera.
Este refuzul de a accepta semnalale vietii care ne cer o revizuire in atitudine si perceptii...o schimbare in abordarea relationarilor cu noi insine si cu ceilalti, poate o schimbare a sistemelor de valori.

Cand viata ma epuizeaza se cere o schimbare in perspectiva, o reorientare in atitudine, poate chiar o revolutionare in felul cum privesc viata si pe mine in contextul existentei...cum primesc esecurile si situatiile care se opun planurilor, asteptarilor mele.
Sa schimb perspectiva inseamna sa nu ma mai opun vantului, dar sa pedalez in sens cu el renuntand la traseul bine definit pe care mi l-am inventat in minte si de care tineam cu dintii. Traseul meu se aliniaza la directia curentului vietii...cand ma las sa curg cu ea.

  • Viata - profesorul, maestrul si prietenul meu
Orice esec sau neimplinire ascunde lectii valoroase si ma duce in a-mi cerceta mai vigilent atitudinea, perceptiile si intentiile cu care abordez viata in fiecare moment.
Si chiar daca nu am gresit cu nimic in esecul meu e foarte probabil sa nu fi avut nevoie de acel ceva dupa care am tanjit si sperat. Atunci...sa renunt si sa accept ca lucrurile sunt asa cum sunt e cel mai sanatos lucru si ma scuteste de consum inutil de energie.

Insa n
u e putin lucru sa-mi detectez deformarile in perceptie atunci cand emit pretentii de la viata. Trebuie vigilenta si prezenta in fiecare moment ca sa detectez semnalele vietii, dar cand le pierd...viata insasi stie mai bine ca mine ce am nevoie si ma atentioneaza cand "imi da la coaste".
Deci este un parteneriat minunat...Nu am cum sa gresesc de multe ori, ca mi-s tras de maneca.
Acest parteneriat il dezvolt cu maxim interes , respect si bune intentii, cu smerenie fata de fortele si spiritele vietii ce ma alimenteaza sau ma seaca...si am sanse sa dizolv rapid orice distorsiune din perceptie inainte sa ma incurce prea tare. Cu cat sunt mai receptiv fata de acest parteneriat intre CEEA CE SUNT si EXISTENTA , intelegand si respectand legile care guverneaza tesatura...cu atat imi ofer liniste, pace, bucurie, caldura, siguranta, claritate, incredere.

Cand privesc viata ca pe un cadou, ca pe un loc in timp si spatiu in care am fost invitat temporar, iar esecurile le iau ca fiind lectii in scoala vietii...experienta de a trai devine o joaca, o relaxare, o placere de a creste invatand din greutati acceptandu-mi greselile si limitele...iertandu-ma si iertand pe ceilalti.

Este eliberator cand nu iau viata personal caci existenta nu are nimic personal cu mine. Atunci...unde si cum sunt...e exact asa cum trebuie sa fie si este efectul propriilor mele actiuni, alegeri, atitudini, perspective. Iar provocarile le imbratisez cu incredere intelegandu-le valoarea.


Pentru mine viata imi este cel mai bun profesor, maestru. Imi este un adevarat prieten caraterizat de o sinceritate cruda/bruta..sinceritate care de multe ori doare, dar care ma ajuta sa-mi depasesc limitarile si sa-mi corectez deformarile in perceptie prin experientele care mi le ofera.

Cu cat pretentiile si mandria le transformam in daruire si smerenie...pierderile le vom percepe ca si castiguri si le vom primi ca atare: ca fiind simple experiente deloc intamplatoare sau nelalocul lor, lectii care ne ajuta sa crestem.

Cand pedalezi cu vantul in spate e lejer si relaxare, e placere si bucurie. Te simti sprijinit, te simti ajutat.

Viata nu ne apartine, dar ne intretine...daca colaboram, intelegem si respectam parteneriatul cu ea.

"I am a lover of what is, not because I'm a spiritual person, but because it hurts when I argue with reality.
" Byron Katie
What screws up most in life is the picture in our head of how it is supposed to be.

Evanghelic
3/7/2014

Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata...
El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

Reply
Criss
3/8/2014

EL este unul dintre cei mai importanti si vitali prieteni cu care ar fi foarte bine daca am trai conectati prin inima, dar mai sunt si altii.

Omul de langa tine iti arata cand nu il ai pe EL in tine...sau cand IL ai. Iubeste-ti aproapele, o lectie de grad inalt pe care o invatam traind intre oameni, invatand printre ei, de la ei.

Multumesc, prieten drag. Pace!

Reply



Leave a Reply.