Picture
In ultima vreme ma tot gasesc curgand atent si lin in lumea paradoxurilor, incercand sa mai atenuez din avantul pe care ni l-am luat referitor la capacitatile si natura noastra de Creatori, de Dumnezei. Imagine promovata in primul rand de miscarea New Age.


In directia propusa si de documentarul "The Secret", fragmentul de mai jos descrie o intamplare banala care poate fi foarte usor interpretata subiectiv, in "favoarea ego-ului":

"referitor la materializarea gandurilor. ieri zugraveam tavanul in bucatarie si, ajuns pe la jumatea lui, dand cu pensula usurel pe langa becul aprins il aud sa sfaraie, semn de contact imperfect pe undeva. instantaneu mi-a trecut prin minte un gand „poate imi bubuie becul asta in mecla acum“ - eram cu capul langa el... termin tavanul de zugravit, merg la baie sa ma spal pe maini, aprind lumina si... explodeaza becul cu putere... ce dracu sa mai zic? m-am asezat pe fotoliu la o tigara spunandu-mi: ai grija ce gandesti ca deja devine cam repede... realitate!"
  - spunea cineva intr-o discutie.

La care i-am raspuns:

Si mie mi se intampla des evenimente de genu si tot soiu de "sensibilitati iesite din comun" mai ales in perioadele cand expandez foarte puternic, dar ca sa fiu stiintific corect, impartial si obiectiv trebuie sa iau in vedere si posibilitatatea ca eu de fapt sa nu fi creat nimic, eu fiind doar un observator deschis si sensibil la un eveniment deja menit sa se intample si pe care intuitiv l-am anticipat din campul informational.

De exemplu, in cazul de fata sfaraitul becului a dus la generarea gandului "creator"...insa daca becul nu sfaraia de la inceput te-ai mai fi gandit la PROBABILITATEA de a exploda?
Deci putem lua in considerare si varianta ca becul era menit sa bubuie, iar tu doar ai intuit momentul ajutat si de un "mic" indiciu care au fost semnele unui prost contact?

Implicatiile care le vreau evidentiate sunt foarte importante. Caci miscarea New Age nu face decat sa intareasca Ego-ul omului spunandu-i ca este Creator, Dumnezeu, samd...oarecum superior fata de natura, ca el controleaza in mod direct totul. Ii baga in cap ideea ca este un fel de Rege al Creatiei, iar cand omul isi insuseste aceste "calitati", ego-ul lui din cat era se face si mai mare...asemeni unui paun care-si etaleaza penajul.

Acest soi de atitudine este destul de toxica pentru ca anuleaza smerenia, acceptarea, abandonul, care sunt esentiale in procesul de vindecare spirituala.

Doctrina New Age este la fel de periculoasa ca si cea religioasa. Desi aflate la poli opusi ambele doctrine sunt destinate controlului mental. New Age-ul iti spune ca tu esti Dumnezeu, iar religia iti spune ca tu esti separat de Dumnezeu. Ambele sunt metode de control exprimand extreme si jumatati de adevar. Nici una dintre ele nu se doreste a fi o cale spre eliberare de manifestarea Ego-ului, ci doar de intarire a lui. Religia mentine ego-ul cu frica si teama, iar new age-ul cu mandrie si aroganta.

In realitate - care e definita de paradox- suntem si creatori, dar in acelasi timp suntem si supusi. Atunci daca suntem si regi si supusi aceste extreme se anuleaza reciproc si ajungem in centru, ramanand sa fim ceea ce suntem cu adevarat:
SIMPLI OBSERVATORI A CEEA CE ESTE

2/2/2013

ieee, iupii... ha ha, ce ma bucur ca nu ai cazut in capcana new age-ului !!! subscriu celor scrise de tine aici. dixit! :)

Reply
Criss Cel Verde
2/2/2013

Fii sigura draga Elisabeta ca am fost si eu pe acolo-ca de aia stiu sa povestesc-ca tot omul care a ridicat ochii din religie, new age ul era la indemana ca se prezenta spectaculos, stralucitor, plin de blink blink...un fel de cocalareala spirituala menita sa-ti ia ochii.E bine insa ca n-am pierdut prea mult timp in zona aia si am revenit cu picioarele pe Pamant. Te imbratisez!

Reply
diana
2/4/2013

Misto dezbaterea.

Reply



Leave a Reply.