Un om cu calitati de sfant pentru ca nu aude, nu vede si e mut...
Paradoxal, simturile noastre care le pretuim atat de mult caci ne fac viata mult mai usoara si prin ele putem sa ne bucuram de frumusetile acesti lumi, ne pot umbri sufletul, ne pot orbi adevarata valoare, esenta, pe care acest om, Vasile Adamescu , a fost obligat prin handicapul sau sa le dezvolte si sa le exprime pe parcursul vietii lui.
E de inteles de ce multe practici spirituale se focuseaza pe perceperea realitatii dincolo de cele 5 simturi caci prin cele 5 simturi ne cream toate atasamentele despre noi insine si despre lumea pe care o numim realitate. Prins in inconstienta sa, omul isi intretine iluzia si lanturile inchisorii prin cele 5 simturi pentru ca se identifica cu ele.
Mai exact, ne identificam cu senzatiile rezultate din decodificarea de catre creier a semnalelor receptionate din exterior prin cele 5 simturi. Semnale care, printr-un proces de milisecunde sunt decodificate de creier conform vechilor cai neuronale cimentate in timp, dupa care se elibereaza prin sistemul nervos molecule care le putem percepe la nivel fizic ca senzatii. Senzatii trecute in mare parte neobservate de mintea constienta, dar la care mintea subconstienta reactioneaza in fiecare moment dupa acelasi tipar vechi si neobosit pe care l-am alimentat de la inceputul vietii, clipa de clipa, din ignoranta sustinuta pe identificarea noastra cu acest mecanism bio-chimic complex.
Ca sa ne cunoastem cu adevarat trebuie sa "privim" dincolo de cele 5 simturi.
Mi-am adus aminte de filmul "Perfect sense" care subliniaza acelasi aspect. Lumea isi pierde simturile unul cate unu. Din ce in ce mai disperati cu fiecare simt pierdut, animalul din om excela prin simturile ramase. Dar, odata cu pierderea ultimul simt, vazul, ramane doar iubirea de exprimat si trait...
Caci iubirea este dincolo de simturi, simturi care pana atunci au umbrit-o.
Paradoxal, simturile noastre care le pretuim atat de mult caci ne fac viata mult mai usoara si prin ele putem sa ne bucuram de frumusetile acesti lumi, ne pot umbri sufletul, ne pot orbi adevarata valoare, esenta, pe care acest om, Vasile Adamescu , a fost obligat prin handicapul sau sa le dezvolte si sa le exprime pe parcursul vietii lui.
E de inteles de ce multe practici spirituale se focuseaza pe perceperea realitatii dincolo de cele 5 simturi caci prin cele 5 simturi ne cream toate atasamentele despre noi insine si despre lumea pe care o numim realitate. Prins in inconstienta sa, omul isi intretine iluzia si lanturile inchisorii prin cele 5 simturi pentru ca se identifica cu ele.
Mai exact, ne identificam cu senzatiile rezultate din decodificarea de catre creier a semnalelor receptionate din exterior prin cele 5 simturi. Semnale care, printr-un proces de milisecunde sunt decodificate de creier conform vechilor cai neuronale cimentate in timp, dupa care se elibereaza prin sistemul nervos molecule care le putem percepe la nivel fizic ca senzatii. Senzatii trecute in mare parte neobservate de mintea constienta, dar la care mintea subconstienta reactioneaza in fiecare moment dupa acelasi tipar vechi si neobosit pe care l-am alimentat de la inceputul vietii, clipa de clipa, din ignoranta sustinuta pe identificarea noastra cu acest mecanism bio-chimic complex.
Ca sa ne cunoastem cu adevarat trebuie sa "privim" dincolo de cele 5 simturi.
Mi-am adus aminte de filmul "Perfect sense" care subliniaza acelasi aspect. Lumea isi pierde simturile unul cate unu. Din ce in ce mai disperati cu fiecare simt pierdut, animalul din om excela prin simturile ramase. Dar, odata cu pierderea ultimul simt, vazul, ramane doar iubirea de exprimat si trait...
Caci iubirea este dincolo de simturi, simturi care pana atunci au umbrit-o.
RSS Feed