In cautarea claritatii, intelegerii, a fericirii...a linistii interioare, multi dintre noi urmeaza o anumita practica spirituala. Ar putea fi tehnici diferite, metode diferite, aceasta religie sau cealalta religie. Diferite abordari pentru diferite identitati. Pentru unii meditatia este buna, pentru altii religia, in timp ce altii abordeaza sexul tantric. Dupa cum simti, functie de capacitatile tale, asa vei alege o practica care se va potrivi caracterului tau.

Care este scopul unei practici spirituale?

Orice practica ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem pe Sine, propria natura si natura realitatii, a existentei.

Scopul unei practici spirituale ar trebui sa fie insasi VIATA. O practica trebuie folosita ca si o unealta care sa ne ajute sa ne deschidem spre Viata, sa fim liberi exprimandu-ne asa cum suntem. Dar desigur, in acest proces de descoperire ne vom confrunta cu demonii interior, frici, atasamente, limitari din sistemul nostru de credinte...adica tot ce purtam in noi si ne constrange sa ne deschidem Vietii, sa permitem Iubirii sa curga in inimile noastre ca sa ne vindece corpul fizic si emotional. 
Deci, practica noastra ar trebui sa ne ajute sa ne depasim limitarile, sa ne dizolvam atasamentele, sa ne cucerim fricile ca sa fim capabili sa ne exprimam asa cum suntem, sa permitem vindecarea ranilor emotionale ca sa putem construi relatii sanatoase, sincere, sa traim o viata completa si adevarata.

  Spre exemplu din experienta personala stiu ca:

- meditatia imi dezvolta Prezenta, imi ascute Atentia si Vigilenta. Ma ajuta sa recunosc natura mintii. Imi purfica mintea si corpul si ma ajuta sa ma centrez in adancimile Fiintei. De asemenea imi contureaza natura realitatii caracterizata de impermanenta si curgere continua.
 - prin post obtin o curatare profunda a corpului fizic si emotional. Este o metoda foarte eficienta pentru mine sa ma reintorc la adevaratul Sine si sa dobandesc claritate in perceptie.
 -  rugaciunea si cantatul ma ajuta sa dezvolt intentii clare si bune prin care mi se deschid canalele spre energiile benefice ale vietii.
-  sexul continent si constient imi creste energia vitala, imi deschide inima spre partener nutrind o conexiune adanca si sanatoasa care ne hraneste pe amandoi cu energia inalta a Iubirii.
- relatiile interumane imi pot arata probleme in caracter si imi dau oportunitatea sa cresc, sa invat cum sa ma raportez pe viitor pentru a stabili conexiuni puternice, sincere si sanatoase cu ceilalti.

Practica consecvent, dar nu permite practicii sa te acapareze

In unele cazuri practicam atat de inversunati, de dedicati incat facem din practica noastra un scop in sine si uitam sa mai traim.

Cand ne prindem in practica, blocam comunicarea cu Viata.

Nu conteaza care este  practica noastra, meditatia, religia sau sexul...daca intentiile noastre nu sunt clare, puternice si bine orientate, este foarte probabil sa ne pierdem timpul, sau chiar mai grav, sa ne adancim in frustrari si confuzie.
Cand practica ne acapareaza, sau mai precis cand noi ne pierdem in practica...proiectam rezultatul in viitor si ramanem suspendati in anumite scheme mentale (unele foarte subtile) ratand simtirea din intimitatea Momentului Prezent.

Aici si Acum este spatiul unde Existenta ne hraneste cu toata Intelepciune si Iubirea ei, clipa de clipa.

Un batran chinez maestru zen spunea:
"De la nastere pana la moarte este exact asa:... Ne imaginam intotdeauna ca trebuie sa fie altundeva mai bine decat unde suntem chiar acum, maretul 'Altundeva' pe care-l caram cu totii in capetele noastre. Credem ca 'Altundeva' este acolo undeva pentru noi, doar daca am putea sa-l gasim. Dar nu exista altundeva. Totul este CHIAR AICI."

• Cand viata ma epuizeaza

Iar nu mi-au iesit planurile, asteptarile mi-au fost inselate. Am investit atat de mult interes si efort pentru ca imi doream atat de mult sa reusesc, sa obtin, sa primesc, sa ajung...sa daruiesc, dar parca nu trece zi fara sa nu fiu dezamagit cat de putin, iar in zilele cand dezamagirile sunt atat de greu de suportat ma simt de parca intreaga existenta e impotriva mea, iar eu sunt singur si ma lupt cu morile de vant.

Asa suna viata atunci cand cred ca ea imi apartine, ca existenta e aici doar pentru dorintele, nevoile si planurile mele.
Ma pufneste rasul la cum suna: "existenta este pentru planurile mele" si bineinteles ca daca ridic putin capul vad cat de copilaroasa este atitudinea asta.

E ca si cum pedalez cu vantul in piept. Trag de pedale si abia ma misc...oricat efort depun, vantul imi tine contra si mai tare, e tot mai greu sa inaintez, cateodata abia imi mai tin echilibrul pe bicicleta.
In felul asta viata ma epuizeaza. Nu atat viata, cat eu luptandu-ma cu ea.

"Victima", "ghinionistul", "lovitul de soarta"...
sunt proiectiile mintii atunci cand refuzam schimbarea care ne-o cere viata prin situatiile dificile care ni le ofera.
Este refuzul de a accepta semnalale vietii care ne cer o revizuire in atitudine si perceptii...o schimbare in abordarea relationarilor cu noi insine si cu ceilalti, poate o schimbare a sistemelor de valori.

Cand viata ma epuizeaza se cere o schimbare in perspectiva, o reorientare in atitudine, poate chiar o revolutionare in felul cum privesc viata si pe mine in contextul existentei...cum primesc esecurile si situatiile care se opun planurilor, asteptarilor mele.
Sa schimb perspectiva inseamna sa nu ma mai opun vantului, dar sa pedalez in sens cu el renuntand la traseul bine definit pe care mi l-am inventat in minte si de care tineam cu dintii. Traseul meu se aliniaza la directia curentului vietii...cand ma las sa curg cu ea.

• Viata - profesorul, maestrul si prietenul meu
  

Orice esec sau neimplinire ascunde lectii valoroase si ma duce in a-mi cerceta mai vigilent atitudinea, perceptiile si intentiile cu care abordez viata in fiecare moment.
Si chiar daca nu am gresit cu nimic in esecul meu e foarte probabil sa nu fi avut nevoie de acel ceva dupa care am tanjit si sperat. Atunci...sa renunt si sa accept ca lucrurile sunt asa cum sunt e cel mai sanatos lucru si ma scuteste de consum inutil de energie.

Insa nu e putin lucru sa-mi detectez deformarile in perceptie atunci cand emit pretentii de la viata. Trebuie vigilenta si prezenta in fiecare moment ca sa detectez semnalele vietii, dar cand le pierd...viata insasi stie mai bine ca mine ce am nevoie si ma atentioneaza cand "imi da la coaste".
Deci este un parteneriat minunat...Nu am cum sa gresesc de multe ori, ca mi-s tras de maneca.
Acest parteneriat il dezvolt cu maxim interes , respect si bune intentii, cu smerenie fata de fortele si spiritele vietii ce ma alimenteaza sau ma seaca...si am sanse sa dizolv rapid orice distorsiune din perceptie inainte sa ma incurce prea tare. Cu cat sunt mai receptiv fata de acest parteneriat intre CEEA CE SUNT si EXISTENTA , intelegand si respectand legile care guverneaza tesatura...cu atat imi ofer liniste, pace, bucurie, caldura, siguranta, claritate, incredere.

Cand privesc viata ca pe un cadou, ca pe un loc in timp si spatiu in care am fost invitat temporar, iar esecurile le iau ca fiind lectii in scoala vietii...experienta de a trai devine o joaca, o relaxare, o placere de a creste invatand din greutati acceptandu-mi greselile si limitele...iertandu-ma si iertand pe ceilalti.

Este eliberator cand nu iau viata personal caci existenta nu are nimic personal cu mine. Atunci...unde si cum sunt...e exact asa cum trebuie sa fie si este efectul propriilor mele actiuni, alegeri, atitudini, perspective. Iar provocarile le imbratisez cu incredere intelegandu-le valoarea.

Pentru mine viata imi este cel mai bun profesor, maestru. Imi este un adevarat prieten caraterizat de o sinceritate cruda/bruta..sinceritate care de multe ori doare, dar care ma ajuta sa-mi depasesc limitarile si sa-mi corectez deformarile in perceptie prin experientele care mi le ofera.

Cu cat pretentiile si mandria le transformam in daruire si smerenie...pierderile le vom percepe ca si castiguri si le vom primi ca atare: ca fiind simple experiente deloc intamplatoare sau nelalocul lor, lectii care ne ajuta sa crestem.

Cand pedalezi cu vantul in spate e lejer si relaxare, e placere si bucurie. Te simti sprijinit, te simti ajutat.

Viata nu ne apartine, dar ne intretine...daca colaboram, intelegem si respectam parteneriatul cu ea.

"I am a lover of what is, not because I'm a spiritual person, but because it hurts when I argue with reality." Byron Katie
What screws up most in life is the picture in our head of how it is supposed to be.

La noi ploua marunt si este toamna , in Decembrie,
Iar eu sunt singurul cu capul gol intre umbrele.
Sa-mi iau din nou umbrela?...nu pot sa ma intorc,
Iar lor sa le explic ca apa nu ii taie,
Destul de intelept nu sunt si doare.

Sau sunt? Cand singur printre stele
Ma aflu bucuros zambindu-le prin ploaie
Mereu cautand noi capete goale
Ce se zaresc usor sclipind printre umbrele.

Deja mi-e dor sa fiu udat de ploaie,
dar si mai dor sa fiu cu voi...capete goale.