Picture









La noi ploua marunt si este toamna , in Decembrie,
Iar eu sunt singurul cu capul gol intre umbrele.
Sa-mi iau din nou umbrela?...nu pot sa ma intorc,
Iar lor sa le explic ca apa nu ii taie,
Destul de intelept nu sunt si doare.

Sau sunt? Cand singur printre stele
Ma aflu bucuros zambindu-le prin ploaie
Mereu cautand noi capete goale
Ce se zaresc usor sclipind printre umbrele.

Deja mi-e dor sa fiu udat de ploaie,
dar si mai dor sa fiu cu voi...capete goale.

 
Picture
O intamplare recenta care o pot prezenta ca un exemplu perfect care reflecta diferentele de abordare in relationarea cu ceilalti:
O abordare bazata pe castig personal,  minciuna, aroganta
sau
O abordare bazata pe sinceritate, corectitudine, egalitate, bun simt.





Am facut un targ cu un fluier, insa am gresit in legatura cu tonalitatea, fluierul fiind intr-o alta tonalitate fata de ce i-am zis clientului. Clientul mi-a scris ca nu e tonalitatea care o astepta fara sa-mi zica ca vrea banii inapoi sau sa-mi propuna alt targ, dar parea usor nemultumit.

Ca raspuns, dupa ce i-am explicat eroarea neintentionata, in incheiere i-am scris:

"Crezi ca solutia ar fi sa-ti trimit banii inapoi?...o pot face daca te nemultumeste destul de tare, insa, daca nu e un inconvenient prea mare situatia de fata pt tine, te rog sa accepti targul cu scuzele de rigoare."

Imi aduc aminte de vremuri nu prea indepartate cand nu m-as fi oferit sa-i returnez banii chiar daca mi-as fi recunoscut si atunci greseala. In loc mi-as fi zis "las ca-i bun s-asa, suma nu-i mare, probabil ca-si permite" si cate alte sumedenii de motive care sa-mi justifice interesele si sa-mi asigure un confort de suprafata.  As fi incheiat cu niste scuze formale mintindu-ma ca-mi pasa. Si as fi rezolvat problema in scopul meu egoist, bineinteles.
Insa...
Abordarea corecta este exact asa cum simti ca este, nu cum ai vrea sa fie...si asa m-am raportat indiferent cat de mare nevoie as avea de acei bani...fiind greseala mea, trec peste nevoile personale FARA COMPROMIS. Ii sugerez alternativele la care sunt deschis in primul rand cele mai benefice pentru el , apoi cele benefice mie si astfel  II RESPECT DREPTUL DE A ALEGE.

Aici este un exemplu care are ca miza un castig material, insa aceleasi mecanisme se manifesta si cand miza este de natura emotionala. Cand miza este de natura emotionala deformatiile sunt si mai grosolane
. Cu cat atasamentele in care suntem prinsi sunt mai profunde, cu atat structurile egotice care se cer dizolvate sunt mai inradacinate si, deci, sinceritatea este mai greu accesibila, iar jocurile manipulative se intind pana in subtilitati din cele mai rafinate si greu de detectat/recunoscut.

Dar in general vorbim de o recunoastere a valorilor prin simtire, sensibilitate, sinceritate (de cele mai multe ori la indemana oricui)...si apoi actionarea conform acestor valori. Bineinteles ca nu e tocmai usor , ca asta presupune ca propriile atasamente de: vise, planuri de viitor, dorinte,  sa fie sacrificate....si tocmai aceste atasamente si nevoi egotice ne imping sa deformam realitatea, sa schimbam sinceritatea pe minciuna inlocuind colaborarea pe competitie, egalitatea pe superioritate, daruirea pe egoism...si bineinteles ca ce dam aia primim.

In momentul in care te raportezi real la o situatie in relationare, vei primi recompense nebanuite cu mult peste nimicurile care ar fi fost obtinute prin masti, minciuna si jocuri manipulative :)

 
Picture
Am avut curajul nebun sa ma bag la o tura de mountain bike prin padure cu un prieten pentru care bicicleta este o pasiune mai mare decat a mea pentru fluiere (pt cei care ma cunosc ca sa va dati seama in ce m-am bagat). Numa bine ca se pregateste un eveniment in weekend in care va avea loc si un concurs de mountain bike, asa ca prietenul nebun S.L. ma invita sa inaugram traseul de concurs. No, haidam.






Prima jumate numa urcus, dintre care cele mai abrupte portiuni mergeam pe langa. Adica foaia mica, pinion mare, bine-bine, dar se ridica bicicleta pe o roata la cat e de abrupt...si nici cauciucurile nu ma ajutau fiind de asfalt, in loc de off road. Nu-i bai, gafaiala sa fie si transpiratie...asta ma interesa. Impingeam la bitza, mai alergand in panta, iar S.L parea un spiridus care ajuns fara efort in deal, ar fi fost in stare sa coboare si sa tot urce pe langa mine, tzopaind in sa. Imi vorbeste dar ii raspund in gand ca nu mai am aer si pt cuvinte. Rade de lipsa mea de antrenamnet dar i-o retez amenintandu-l ca-i dau fluierul si rad si eu de el.

Iesim din padure si dam intr-un luminis cu un urcus mai lejer pe coama unui deal. Am gasit o bucata de plaman pt o mica conversatie. Intelepciune pe doua roti...atat cat mi-a permis gafaiala:
S.L: - Stii ce tare-i faza? La inceput progresezi repede, dar apoi ajungi intr-o zona unde performanta se castiga tot mai greu si trebuie perseverenta in antrenament. Si cumva niciodata nu e cum te astepti sa fie...
     - Da, prietene....adevar graiesti...niciodata...asteptarile nu sunt....cum primim in realitate...pentru ca... mereu.....asteptam mai repede, mai usor si.... mai comod. 

S.L:  - Mhhhm!

Se insereaza cand intram iar in padure pe portiunea de coborare..in sfarsit coborare. Si da-i, nu prea tare ca deja nu se mai vede prea bine, abrupt e, cararea ingusta, copaci, spini, trambuline sunt...doar e traseu de coborare pt concurs. Am sarit cateva trambuline, faain, cam periculos aterizam prea pe roata din fata, dar a mers. Se intuneca si traseul o da in portiuni din ce in ce mai abrupte...parca eram mai relaxat la urcare. Sunt brici de atent, dar nu suficient sa vad o groapa mica dar destula cat sa-mi propteasca roata din fata si ma vad ca in Matrix peste cap...am picat pe-o parte, pe coaste...mi-a iesit un geamat de Chewbacca, in loc de "AAAU" si pana sa-mi recapat respiratia ma holbez intr-un maracine care atarna bleg deasupra-mi. Ma ridic, nimic rupt, perfect...daca ma tin trante din astea fara oase rupte e clar ca inca-s tanar. E prea intuneric si ultima portiune e demential de abrupta, ies din padure pe langa bicicleta. S.L. ma asteapta in drum, care spre satisfactia mea imi spune ca a fost prea intuneric si pt el in ultima parte.
        - Am cazut mai sus, ii spun. Stii ce-i tare, in ultima saptamana am bagat doua trante serioase cum nu am mai gustat de ani de zile.
S.L:     - Foarte bine. Inseamna ca te misti!
...genial raspunsul.

Urcusul cu determinarea de a nu renunta, efortul si satisfactia depasirii unui obstacol. Placerea de a cobori si nebunia coborarii pe intuneric, obstacole si socul cazaturii si iara de la capat, cazaturile inevitabile pe calea progresului...O ora de bicicleta in care am vazut viata unui om condensata asemeni unui fractal.

 
Picture












Un articol despre iubire in care voi vorbi despre suferinta.
De ce?
In primul rand pentru ca nu ai cum sa traiesti Iubirea pana cand suferinta nu este acceptata, inteleasa si eradicata.
In al doilea rand pentru ca multi vorbesc despre iubire, fericire, pace ignorand suferinta, netratand si neintelegand mecanismele interne care o genereaza. Dar daca ignori suferinta, aceasta nu va disparea. Poti s-o faci sa dispara din constientizare...pentru moment, dar nu poti fugi la nesfarsit...suferinta va lovi din adancuri atunci cand nici nu te astepti. Existenta are grija sa-ti arate ceea ce refuzi sa-ti accepti.

"Suferinta este reala", primul adevar nobil rostit de Buddha dupa ce s-a eliberat de suferinta, dupa ce s-a Iluminat. Acceptand acest adevar, acceptand suferinta din noi, putem face ceva ca sa o eradicam, sa ne vindecam de ea.

Observ tendinta de a cataloga drept pesimist, prapastios, negru sau promovator al suferintei pe cel care o studiaza insa,
Nu exista mai mari promovatori ai suferintei si al intunericului ca cei care nu si-o accepta. Asta face ignoranta.

Tragedia conditiei umane
Poate ca tragedia omului nu este ca sufera, dar ca nu sufera destul.
Ti se pare prea mult? hai sa continuam...
Chiar daca nivelul de suferinta in om este mare, este atat cat poate sa duca si duce muult toata viata. Duce atata suferinta cat poate sa evite prin distractii, mancare, dulciuri, droguri, spiritualitate, Dumnezeu...si chiar daca mai are in dotare supape de preaplin: lacrimi, plans, oftat, ras...nivelul suferintei ramane cam atat cat sa se considere ca asta este normalitatea vietii lipsindu-i astfel motivatia de a-si recunoaste, accepta si eradica suferinta...o tragedie mai mare ca asta nu cred ca exista. De aici prospera inconstienta, o inconstienta nedetectabila...din faptul ca , la marea majoritate a oamenilor suferinta este dozata cumva "inteligent": nici prea mult ca sa se "moara", dar nici prea putin ca "sa Fie in viata". E dozata pe perioada unei zile suficient cat sa apuce noaptea sa-si reincarce bateriile prin somn, ca maine s-o ia de la inceput. Si asa se invarte roata toata viata...roata suferintei cu omul legat de ea.
Poate ar trebui sa suferim atat de cronic incat sa fim la un pas de moarte...sa traim shocul acela din fata mortii... cred ca atunci ne-am trezi din somn.

Crezi ca e exagerat? Ei bine nu e. Nu fac referire la pericolul real al mortii ci vorbesc despre shocul unei morti initiatice, o topire temporara a identitatii...dupa care sa revenim FIIND cu adevarat in Viata, cu o minte mult mai clara prin care sa percepem mai corect si mai profund viata si pe noi insine.
Si pentru ca imi place sa vorbesc doar din experienta personala, la mine trezirea a fost in momentul in care mi s-au declansat toti demonii interiori, cand s-a ridicat toata suferinta care lucra "discret" in adancuri, abia atunci am vazut in ce vis traiam si in ce suferinta...crezand ca sunt bine. S-a intamplat intr-o ceremonie cu planta sacra Ayahuasca. Am detaliat experienta aici
Un shoc foarte mare de suferinta poate facilita abandonul si acceptarea pentru ca iti consuma toate resursele care pana atunci le investeai in rezistenta, in opozitie si lupta.
Si cand esti pus in fata extinctiei datorita epuizarii energetice, nu-ti ramane alta solutie decat abandonul si acceptarea. Prin abandon si acceptare se acceseaza acel spatiu de claritate si intelegere adevarata, un spatiu unde vindecarea mental-emotionala este posibila...si chiar vindecarea fizica in cazul bolilor psihosomatice.

Doua spatii ale existentei
Spatiul identitatii in care majoritatea suntem prinsi acopera atat de greu spatiul esentei, al Fiintei, incat in multe cazuri, doar un shoc puternic ar putea provoca o ruptura decisiva intre cele doua spatii, dand posibilitatea Constiintei sa recunoasca cele doua planuri de existenta atat de diferite, dar care se contopesc atat de bine.
Spre exemplificare o situatie familiara majoritatii: in timp ce esti pe o scara la o inaltime ai un moment de dezechilibru care iti provoaca un shoc-reflex de Vigilenta si Prezenta si in acea fractiune de secunda EU, trecutul si viitorul nu mai exista...tot ce ramane este doar o curgere Prezenta curata, nedistorsionata. Toti avem astfel de momente, insa revenim in spatiul identitatii atat de repede dupa ce pericolul a trecut incat nu realizam mare lucru...Cele doua spatii trebuiesc delimitate, intelese apoi integrate.
Spatiul identitatii nu este rau sau gresit si nici limitativ, daca suntem constienti si accesam spatiul Fiintei. Suferinta apare in lipsa energiei vitale care se consuma cand suntem complet acaparati de spatiul identitatii. In spatiul Fiintei suntem incarcati cu energia vitala.
Spatiul identitatii este esential ca sa ne putem manifesta in viata, insa el trebuie corect calibrat in principiile si legile care definesc spatiul Fiintei.

Vulcanul
Ne cladim casa pe gura unui vulcan activ. Casa este propria noastra identitate construita in timpul vietii din masti, credinte, proiectii, asteptari, planuri, sperante, vise, trecut si viitor. Unii construiesc adevarate edificii peste gura vulcanului fumegand.
Din cand in cand vulcanul erupe, insa nu o face exploziv si definitiv incat sa ne spulbere casa...dar fumega usor gaze toxice, lasa putina lava sa se scurga si are activitati seismice usoare care ne scutura casa provocand pagube structurale. Cu cat e mai mare edificiul, cu atat mai dureroase sunt pagubele. Asta e scopul vulcanului, sa ne darame casa, dar noi ne grabim sa o consolidam, sa o facem si mai rezistenta. Astupam gura vulcanului cu din ce in ce mai multa inversunare acumuland in adancuri tot mai multa tensiune. Gura vulcanul trebuie descoperita ca toata tensiunea lui sa se elibereze. Doar dupa ce vulcanul si-a epuizat toate gazele toxice, tot focul interior si si-a eliberat toata tensiunea...pe culmile din roci sterile si lispite de viata va putea creste vegetatia, florile si copacii...Viata si Iubirea.

Acesta este jocul nostru cu suferinta. Din ignoranta reactionam la primele pagube din structura identitatii, la primele atasamente zdruncinate si ne inversunam sa mai punem o masca sau sa mai intarim una deja existenta...Gasim cu greu sau deloc acceptarea, abandonul si intelegerea.

Somatizarea suferintei si liberul arbitru
"Exista riscul sa somatizezi suferinta, adica sa materializezi in fizic o maladie incompatibila cu viata si atunci Trezirea-i cumva de prisos. Avem acum la indemana Alegeri mult mai utile de facut decat sa recunoastem suferinta." spunea cineva
dar,
Recunoasterea si intelegerea suferintei nu o somatizeaza. Suferinta se somatizeaza doar atunci cand nu este recunoscuta si acceptata, iar asta se face cu blandete fata de tine insuti. In fata suferintei, abandonul este esential. Daca suferinta este inhibata apare boala fizica ca un ultim semnal de alarma.
Cat timp omul este prins in inconstienta nu are liber arbitru, orice Alegere ar face este o iluzie ca alege...mecanismele inconstientei aleg in locul lui. Dpmdv, nu exista Trezire fara Eliberarea de suferinta, iar asta e posibila doar prin constientizarea si acceptarea suferintei...asta e rolul suferintei am putea spune. Nu cunosc om Treaz si Vindecat care sa nu-si fi infruntat demonii interiori, iar cei care nu au trecut prin propriul iad nu au idee despre ce vorbesc...n-ai cum sa cunosti Raiul pana nu treci Iadul. Alchimia, transformarea la asta se refera...ori daca nu ai trecut prin propriul Iad, Raiul (Iubirea, Pacea, Beatitudinea) ramane doar un basm, o proiectie, o credinta...o teorie mult prea discutata si de prea putini traita.

Fuga dupa informatii
Credem ca suferim pentru ca nu stim, dar indiferent câta informatie acumulam, cand suntem acaparati de minte nu vom fi niciodata satisfacuti, vom cauta mereu, vom naşte mereu alte întrebări...nu exista final in acest joc caci mintea este un fractal infinit. Singurul răspuns de care avem nevoie se găseşte in starea de A Fi in momentul Prezent...acolo nu mai există nimeni care sa întrebe, nimeni care are nevoie disperată de vreun răspuns.
Este spaţiul in care se manifestă viaţa, Prezenţa, Fiinta...spaţiul in care forta Vietii vindeca inima de suferinta.

Abordarea suferintei
Sa studiezi suferinta, sa-i cunosti mecanismele nu inseamna sa te prinzi in ea, sa-i cazi prada. Nu trebuie sa cauti suferinta, sa o vanezi. Ea singura se va ridica la suprafata cand e cazul. In acele momente cel mai bine ar fi sa te intinzi si sa stai cat mai nemiscat si relaxat intr-o stare de abandon si acceptare. Nu declaram razboi suferintei...cand suferim este pentru ca undeva gresim in viata...in vreo abordare sau atitudine a noastra. Ea este profesorul nostru si trebuie sa fim atenti la ce are sa ne spuna. In acele momente de abandon si acceptare, daca-ti pui intrebarea cu intentii clare sunt sanse mari sa primesti si raspunsul " De ce sufar? Ce trebuie sa fac ca sa nu mai ajung in situatia asta?" intodeauna prin Actiune in viata de zi cu zi indreptam mecanismele generatoare de suferinta.
Studierea, intelegerea si eradicarea suferintei se face Observand-o Vigilent si Detasat, lasand spatiu oricarei senzatii fizice oricat de neplacute ar fi, oricarui zbucium emotional sa se manifeste liber...pana cand sa va consuma/topi/arde/transforma. In unele cazuri durerea fizica si emotionala persista, insa vorbim de fenomene trecatoare. Cand iti confrunti suferinta incarca-te cu rabadare, perseverenta si increderea ca totul va fi bine.

Fie ca toate Fiintele sa fie eliberate de suferinta. Fie ca toate Fiintele sa fie in Pace si Fericire.



 
Picture
Ne putem ascunde de ceilalti, ii putem pacali, seduce, manipula ft usor...urmarindu-ne interesele egotice, menajandu-ne imaginea iluzorica care ne asigura o pozitie sociala convenabila si in care ne-am cimentat din obisnuinta si ignoranta. Mintim de frica sa nu(ne) pierdem, dar de fapt pierderea care ne costa cel mai mult se afla in spatele unui castig aparent si formal, de suprafata si de scurta durata, obtinut printr-un joc manipulativ in care devenim maestrii.






De fapt tot ceea ce putem pierde fiind adevarati in manifestare si relationarea cu propriul Sine nu sunt altceva decat iluziile care ne limiteaza, care ne tin prizonieri, dar de care suntem atat de atasati.
Insa ce nu intelegem este ca, in realitate, atunci cand mintim in exterior, cand ne tragem mastile modelate cu atata sarguinta din lutul suferintei, de fapt pe noi ne mintim, pe noi ne pacalim nefiind sinceri cu ceilalalti.
Sinceritatea in relationari porneste cu sinceritatea fata de propriul Sine. Daca de altii ne putem ascunde dupa un zambet fals de complezenta, dupa un salut de "buna ziua" formal ori dupa un "ce mai faci" mecanizat...de noi insine nu avem unde sa fugim caci Sinele este in spatele jocurilor mentale de imagine in care ne investim tot efortul, in spatele emotiilor pe care ne straduim sa le palmam....si vede tot ceea ce inconstientei scapa.
Dar putini constientizeaza (chiar si subsemnatul in perioadele mai grele) ca din aceasta nesinceritate fata de propriul Sine incolteste suferinta, nefericirea si ghinionul vietii.
Atata vreme cat suntem nesinceri in actiuni fata de noi insine, Sinele si Viata vor colabora dandu-ne palme...oferindu-ne evenimente si experiente "dure", "neplacute" menite sa ne scurtcircuiteze inconstienta...vom trai mereu intr-o angoasa sufocanta, intr-o neliniste, o nerealizare si o neimpacare imposibil de trecut cu vederea...dar (ne) mintim in continuare vanand iluzii.

Intodeauna primim semnale de la Sine despre cum ar trebui sa actionam si cum ar trebui sa ne raportam in diferitele situatii cu care ne confruntam zilnic. Indiferent in ce nivel de perceptii ne-am gasi (mai mult sau mai putin constient), toti primim aceste semnale si suntem capabili sa le constientizam. Dar, in general, recunoasterea semnalelor dureaza foarte putin...de indata ce le sesizam le acoperim repede cu frica si obisnuintele egotice de a reactiona mecanic, intretinand falsa imagine de sine prin care ne tinem prizonieri.

In sens contrar, atunci cand actionam Adevarat fara sa ne ascundem in spatele mastilor, fara sa mai facem compromisuri de sinceritate in fata aparentelor beneficii (materiale, de pozitie, de imagine) dobandite pintr-un teatru manipulativ, Viata ne va recompensa oferindu-ne un drum lin, plin de realizari si satisfactie sufleteasca...ne vom minuna de sincronicitati benefice noua...vom vedea efectiv cum Universul colaboreaza cu noi si ne sprijina cu adevarat...si poate cel mai important, nu ne vom mai simti singuri. Adevarate beneficii si roade vom culege in urma actiunilor noastre incarcate de onestitate.

La inceput, dupa o viata de minciuna, e greu sa fii sincer, doare sa-ti recunosti adevarul interior, sa-ti vezi ranile interioare, sa le accepti, sa te ierti si sa ierti...sa fii deschis in fata celorlalti, in fata vietii...sa renunti la masti si sa fii tu insuti fara nici o miza. Trebuie putere si curaj, care vor creste in timp cu fiecare actiune sincera.

Esential insa este sa fim ancorati intr-o intentie clara si de neclintit de a fi sinceri, indiferent de presiunea mizei din realitatea aparenta...iar Universul ne va incarca cu puterea si curajul necesare de a face urmatorul pas, de a sparge urmatoarea masca...pana in cele mai profunde si subtile planuri ale mintii. Si cu cat ne extindem perceptia prin crestere, vom vedea alte nivele de minciuna din ce in ce mai subtile. Alte provocari vor aparea, alte frici vor iesi la suprafata. Da, asa e viata, frumoasa si plina de provocari. Viata este un drum de o mie de mile care incepe cu primul pas...daca nu o dormim intr-un confort letargic.
Fiind sinceri avem posibilitatea de a creste cu adevarat, de a ne extinde perceptiile asupra Vietii si asupra propriei naturi. Doar in sinceritate e posibila Cunoasterea de Sine si deci, liberatea, pacea si fericirea.

Fii puternic, fii curajos ca sa fii sincer fata de tine insuti.

 
Picture
Avem aici o analiza a domnului Dan Mirahorian, om pe care il stimez pentru munca depusa pentru ca evidentiaza multe aspecte subtile abordand spiritualitatea si problemele socio-individuale dintr-o perspectiva stiintifica,de multe ori coerenta, clara. Dar analiza de fata o gasesc cu destule hibe si simt ca este rodul unei interpretari mai mult mental-intelectuale decat a unei experiente directe din realitatea propriului univers interior. Mai departe am facut si eu o analiza a citatului lui Gandhi asa cum am ajuns sa-l percep prin propria-mi experienta de viata. De aceea citatul nici nu are legatura cu personalitatea autorului indiferent cine ar fi fost acesta, Gandhi in cazul de fata.

In primul rand Gandhi ne sugereaza finutz si elegant sa nu mai fim ipocriti. Adica sa nu mai condamnam raul/violenta/lacomia/abuzurile care le gasim in altii inainte sa fim noi eliberati de acestea. "Cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra". Si frumos este faptul ca  atunci cand ti-ai confruntat si transformat negativitatile din tine, nici nu mai ramane loc de a da cu piatra/de a judeca/condamna chiar daca ai fi indreptatit moral-intelectual s-o faci(nemaifiind ipocrit). Impulsul-reactie de a judeca/condamna este in sine o tensiune, iar Pacea care caracterizeaza un spatiu eliberat de tensiuni/negativitati nu poate sa se manifeste decat prin Compasiune si Smerenie, iar Intelepciunea experientei directe din infruntarea  propriului intuneric iti ofera intelegerea si acceptarea celorlati.

Dar sa revenim la citatul lui Gandhi...
Aici nu e vorba de vreo moralitate impusa/rigida ci de schimbarea/transformarea/alchimizarea mecanismelor interne egotice care umbresc manifestarile care vin din planul Sinelui caracterizate de bunatate, compasiune, putere, luciditate, acceptare...iar asta e posibil doar prin ACTIUNE...de aceea el invita la actiune prin citatul lui celebru.

Nicidecum Gandhi nu invita la pasivitate sau nonactiune in fata abuzurilor exterioare...ci chiar atitudinea care o promoveaza este o forma de ACTIUNE...pe care o vedem si in protestele pasnice care se intampla in toata lumea: tineri care canta si nu reactioneaza la abuzurile jandarmilor cu un efect de cele mai multe ori benefic. Filozofia lui Gandhi este foarte sanatoasa: nu poti opri violenta cu violenta, ura cu ura, dar o poti opri cu puterea si luciditatea unei Constiinte curate, sanatoase, corect calibrata in planul Divin al Fiintei.  

Citatul lui Gandhi nu-l aprob datorita notorietatii lui Gandhi sau il dezaprob datorita notorietatii lui Osho, ci il asimilez prin propria-mi experienta de viata. Nu acord autoritatea nimanui sa ma influenteze spunandu-mi ce-i bine si ce-i rau. Singura autoritate o acord (in fapt, fara sa am de ales) experientei si semnalelor pe care viata mi le ofera. Am vazut in viata mea ca atunci cand faceam doar teorie fara ca actiunile mele sa fie in concordanta cu predica mea, efectul era superficial sau deloc. In schimb atunci cand am reusit sa fac schimbari majore in mecanismele mele interne, cand am reusit sa desfac tensiunile/blocajele generatoare de negativitate lasand in loc un spatiu fluid, incarcat de Pace/luciditate/putere/echilibru/smerenie, atunci si cuvintele mele ajungeau unde trebuie. Sau chiar mai mult, nici nu trebuia sa mai rostesc ceva, doar prin simpla-mi prezenta vibrationala influentam decisiv in bine campurile cu care interactionam. De aceea adevarata schimbare se intampla la nivel vibrational si aceasta este posibila doar prin Actiune, nu prin vorbarie/analize/teori/observatii intelectuale, conceptuale nesfarsite si simandicoase despre Sine despre lume....
FII TU SCHIMBAREA=ACTIONEAZA CONFORM PLANULUI DIVIN de unde primim semnale, dar pe care, de obicei, il proiectam in exterior asteptand de la altii ce nici noi nu am insusit inca. Caci e mai usor sa vezi in altii limitarile si mizeriile decat sa te confrunti pe tine, sa-ti vezi si sa-ti accepti propriile limitari si mizerii...apoi sa faci ceva in privinta asta...adica sa treci la actiune. Aceasta este adevarata provocare a spiritualitatii.

Binteinteles ca se pot face atatea analize si interpretari cate minti sunt, dar Gandhi a zis un mare si un profund adevar intr-o forma simpla e drept, dar pe care orice om cu adevarat treaz il poate recunoaste.
Om treaz numesc pe acel om care a trecut prin propriul Iad, care si-a recunoscut si si-a confruntat demonii interiori si a inteles ce importanta este actiunea in schimbarea/alchimizarea mecanismelor generatoare de suferinta. Un om treaz intelege ca emite vibratii prin CEEA CE ESTE si ca nivelul de informatie care-l transmite si care influenteaza campul colectiv este infinit mai vast la nivelul vibrational decat ce poate sa transmita prin analize verbal-mentale sau actiuni superficiale care nu sunt in concordanta cu adevarul interior (mental-emotional). Iar vibratii inalte nu se pot emite CA VREM, ca ne impunem o gandire pozitiva , ci doar prin desfacerea nodurilor/tensiunilor energetice care blocheaza alimentarea intregului sistem fizic si mental cu energie vitala...si deci care blocheaza expandarea Contiintei.

Fii tu schimbarea care vrei s-o vezi in lume = renuntarea la ipocrizie, alchimizarea plumbului Inconstientei in aurul Constientei prin trecerea la actiune, schimbarea campului morfic al constiintei colective prin transformarea vibratiei care caraterizeaza campul individual.

 
Picture
A fost suficienta o drama fabricata, apoi o declaratie si o lege care a dat liber la uciderea cainilor comunitari. A doua zi dimineata aud puscaturi pe strada...vecinul a iesit cu pusca si a inceput sa lichideze cainii comunitari care-i ieseau in cale...
Au aparut filmuletze pe net cu derbedei care chinuiau bietele animale.
Multi oameni au sustinut aceasta lege invocand motivul sigurantei cetatenilor fata de pericolul maidanezilor, fara a face nici cel mai mic efort de a gasi o alternativa sau de a le sustine pe cele deja existente.
"Sa-i ucidem, asta-i solutia, strigara orbiti de ura! Sunt doar caini, omul este mai important, el este superior " argumenteaza acestia...halal demonstratie de superioritate.
Dar poti justifica astfel crima? Poti justifica astfel ura, furia ce-o porti in tine?
Nu.
Pentru ca motivele exterioare sunt doar un pretext de a exprima realitatea interioara. Ura care macina pe dinauntru modeleaza exteriorul proiectand motive prin care sa se descarce. Cineva care poarta ura si furie poate ucide un om la fel de usor cum ucide si un caine. Ce-l tine este doar o lege (frica de pedeapsa) si o moralitate subreda si superficiala sustinuta de religie si societate.
Reflectand la reactia declarativa si faptica a celor care sustin cu vehementa eutanasierea cainilor m-a trecut un fior rece pe sira spinarii. La fel cum s-a dat liber la uciderea cainilor, pai ce-ar fi daca s-ar da liber la uciderea ungurilor sau a tiganilor? Ar fi macel, nu crezi? Eu cred ca da pentru ca, la fel cum vecinul cu pusca si derbedeii si-au canalizat ura pe caini, sunt o multime care-si justifica si isi mascheaza ura, frustrarile si furia prin aversiunea fata de unguri si tigani sustinuti de o experienta neplacuta ori de un patriotism extrem si bolnav. Pentru acestia o lege care-i absolva de pedeapsa si cateva motive care sa le asigure confortul moral le vor fi suficiente ca sa treaca la actiune...

Da-le oamenilor un motiv rational, sustine-l si moral, repeta-l des: eretici care lucreaza cu necuratu' , bolnavii si invalizii nu ajuta societatea si consuma atatea resurse pe an, tiganii sunt niste paraziti, hoti, ungurii vor sa ne fure tara, activistii anti RMGC care ne fura locurile de munca - si succesul e garantat, poti monta armate de oameni gata sa ucida. Ura care-i chinuie are ocazia sa se manifeste...acum animalul este liber, neconstrans de nici o lege sau moralitate...gata de actiune.

Mecanismele interioare sunt deja acolo, gata sa se manifeste si nu au nici o legatura reala cu motivele exterioare. Nu sunt de vina cainii, ungurii, tiganii, evreii, samd pentru negativitatea din noi...ci propria incostienta si ignoranta. Realitatea emotionala caracterizeaza actiunea, iar actiunea poate fi usor manipulata de cei care au inteles cum se conduce turma: subminand emotionalul omului prin frica, rusine, frustrare si divizare.


 
Picture
Un dialog captivant, constructiv cu o tema spirituala. Intrebari si raspunsuri profunde de ambele parti. Protagonisti A si Criss cel Verde





I. Shamanism, organizatii secrete, spirite si alimentatie

A:
Stii ce semnifica fotografia asta?
Criss Cel Verde:
Reprezinta conexiunea cu spiritele din jurul nostru, centrarea in Aici si Acum, intelepciunea de a vedea realitatea asa cum este ea. Capacitatea de a-ti cunoaste propria natura, de a te autocunoaste pana in cele mai profunde straturi ale constiintei, totodata intelegand rolul tau pe acest Pamant si relatia dintre tine si Mama Pamant, rolul tau in Univers. Este reprezentarea grafica a unui shaman, o descriere a calatoriei lui initiatice sau de vindecare prin intermediul plantelor sacre specifice zonei.
A:
Multumesc...am crezut ca e altceva, legat de masoni. M-am linistit.
Criss Cel Verde:
Da, se poate interpreta si asa, depinde cum vezi.
A:
si esti si mason?
Criss Cel Verde:
:))..ce tareee
A:
Eu intreb.
Criss Cel Verde:
Esti prima persoana care ma intreaba asa ceva.
A:
E tare...sa fii si una si alta?
Criss Cel Verde:
Eu sunt om :)
A:
Sper, sunt putini oameni pe pamant.
Criss Cel Verde:
Crede-ma, suntem majoritatea...sper :)
A:
Am ajuns la concluzia...ca nu. Din pacate, oamenii au constiinta, sufletul impietrit.
Criss Cel Verde:
Aceia trebuie ajutati, iubiti de-ndata.
A:
Stii ca ei fug de iubire?
pentru ca sunt demonasi
Criss Cel Verde:
Da, exista o reactie de a respinge iubirea.
A:
De asta e iubirea ridicularizata. Chiar se vehiculeaza ca doar cei slabi iubesc, cand colo...e invers: doar regii si reginele iubesc, adica cei puternici.
Criss Cel Verde:
Eu nu stiu ce sa zic...ca pe unde-am umblat am gasit destula iubire veridica, destui oameni constienti si calzi, capabili de iubire. Dar asa este, iubirea este a celor puternici.
A:
Faci parte dintr-o organizatie?
Criss Cel Verde:
Nu. Ce te face sa intrebi asta?
A:
sau...un grup spiritual? asta cu shamanii.
Criss Cel Verde:
Imi place calea shamanica. Am gasit multa intelepciune si vindecare pasind pe urmele shamanilor.  Este o cale a omului care cunoaste legile naturii si traieste dupa ele,  in conexiune cu Mama Pamant, cu Universul. Insa nu fac parte din nici un grup anume.
A:
Eu...despre asta nu cunosc multe. Eu sunt cu ayurveda, cu hinduismul.
Shamanii nu sunt cu voodo?
Criss Cel Verde:
Ft bine, sunt puncte in comun intre toate practicile si abordarile spirituale. De fapt cu intelegere si vindecare in acelasi loc ajungi indiferent ce practici.

Nu stiu despre voodoo, dar cred ca cei care practica Voodoo sunt mai mult vrajitori...e altceva, sa zicem ca energia se poate folosi cu intentii negative sau pozitive...un practicant voodoo ( asa cum stim noi voodoo, de se folosesc papusi pt a face rau, blesteme) foloseste energia cu intentii negative.
Un shaman orientat spre bine, cauta intelegerea naturii, a vietii, gaseste si lucreaza cu energia vindecatoare a iubirii, a compasiunii. Invoca spiritele cu bune intentii, sa-l ajute in lucrari de lumina si vindecare.
A:
Da...este vorba de magie neagra si magie alba. Una este un vindecator si alta un vrajitor.
Criss Cel Verde:
Cam asa. Insa cel care vindeca nu foloseste magie.
A:
Stiu, sunt energii benefice captate din universe sau malefice....care de fapt sunt o deviere.
Criss Cel Verde:
Energii captate dupa ce si-au vindecat corpul fizic si mental. Atunci esti capabili sa captezi energia iubirii, a compasiunii Metta si sa ajuti pe altii in vindecarea lor.
A:
da...dar unii dintre noi ne-am nascut cu daruri, doar trebuie sa trezim, sa constientizam ca avem acces permanent la energiile din macrocosmos. Dar gandirea limitatoare ne impiedica.
Si tu crezi in reincarnare?
Criss Cel Verde:
Unii s-au nascut cu un usor avans, e drept...insa toti avem la indemana ocazia si capacitatea de a ne vindeca si a trai viata in adevar, la potential maxim.
Da, cochetez cu reincarnarea.
A:
Si eu, fac astrograme. Si crezi ca mai avem corpuri, in afara de corpul fizic?
Criss Cel Verde:
Da. Dupa cum ma cunosc, fiinta umana are mai multe nivele. Corpul fizic e primul nivel si este o forma de vibratie de o frecventa joasa, pe care o numim material, apoi corpul mental care este un strat de o frecventa mai ridicata, un strat de vibratii si mai rafinat, de o vibratie inalta, este Sufletul, si dincolo de lumina e Spiritul.
A:
Da...frumos. Noi le spunem altcumva.
Esti o fiinta evoluata. Esti vegetarian?
Criss Cel Verde:
Nu imi place sa mananc animale, peste foarte rar...Nu din cauza ca iau viata, ca si o planta o ucid cand o mananc, dar am gasit ca sunt mai usor, mai energic si mai puternic cand mananc mai putina proteina animala, mai ales carne. Caut sa mentin un nivel cat mai neutru spre alcalin in organism, iar carnea si proteina animala faciliteaza aciditatea.
Mananc preponderent legume crude, salate, sucuri raw, fara paine cu gluten cat se poate, branza si oua din cand in cand.
Orice mananc , mananc cu respect si recunostinta.
A:
Super, esti pe calea cea buna.
Criss Cel Verde:
Fumez
A:
aaaa
o sa te lasi....daca vrei
Criss Cel Verde:
Clar, my choice.
Dar ce tare m-ai luat cu masonii si organizatiile, de obicei asa abordezi noii prieteni fb? Ai vazut prea multe documentare?
A:
Stiu multe subtilitati. Din 1992 stiu.
Criss Cel Verde
Si ti-e frica?
A:
Nu...deloc. Noi ne rugam pentru desconspirare demult. Acum ma bucur ca lumea a aflat, dar nu sunt constienti de efecte.
Criss Cel Verde:
Eu ma rog pentru vindecare si fericire.

II.Despre Dumnezeu. Spirite si rugaciune.

A:
crezi in Dumnezeu?
Criss Cel Verde:
nu trebuie sa cred.
A:
nu trebuie?...nu inteleg
Criss Cel Verde:
Eu traiesc , nu cred. Si daca nu traiesc, nu ma multumesc cu "cred", caut sa-mi indrept erorile din fapte, atitudine si abordare sa ma calibrez la viata...ca sa traiesc in Adevar. Pentru ca aleg sa traiesc Adevarul, de cat sa cred in El.
A:
dar...cu alte cuvinte...stii ca exista Dumnezeu? sau...recunosti asta?
Criss Cel Verde:
totul ESTE
A:
rostesti rugaciuni?
Criss Cel Verde:
Rostesc, dar nu cuiva anume, ci ca intentie venita din mine, primita de la Univers. Privind in mine si in natura exterioara, vad o conexiune, o inteligenta in spatele a tot, un mecanism urias, avand o perfectiune si un echilibru de o matematica fina. Inteleg fractalul, si ca in fractal este un Dumnezeu peste un altul, toti in Unul si Unul ii include pe toti.
A:
frumos
Criss Cel Verde:
Insa, ca shaman practician, mai rog si spiritele.
A:
wow
Criss Cel Verde:
Spiritele naturii, le multumesc si le invit sa ma ghideze. Le multumesc si comunic cu ele intelegand ca sunt conectat cu ele.
A:
deci...este asa ceva la noi? in tara?
Asta te-am intrebat, daca practici
Criss Cel Verde:
Pai mai mult decat sa fie o practica, este o intelegere si o atitudine. O recunoastere, o constientizare, a naturii tale si a mediului in care traiesti, existi.
Mai sunt spiritele mele, pe care le rog sa ma ghideze, sa-mi lumineze calea.
Avem la cine sa ne rugam, nu ducem lipsa...si totul sub un mare UNU.
A:
Foarte frumos...dar pentru protectie, ce ai? ingerul?
Crezi in ingeri?
dar vezi tu....sunt si alt fel de spirite
Criss Cel Verde:
Sunt multe fiinte in Universul asta, ingerii cred ca sunt fiinte cu o constiinta foarte elevata, sunt fiinte de lumina.
Ma protejez prin iubire, acceptare, abandon, sinceritate, smerenie.
A:
asta e foarte bine
oricum ai un inger pazitor
Criss Cel Verde:
Stiu si Tatal ma vegheaza
A:
adica Dumnezeu
Criss Cel Verde:
Tatal fiind eu, cand voi fi mare.
A:
mare...spiritual, nu?
Criss Cel Verde:
La intrebarea asta ma simt de parca stai de vorba cu un mafiot care spera la o pozitie de Nas, mare-n burta...ce intrebare-i asta?


III. Cercul inchis

Criss Cel Verde:
Nu mi-ai rsp la intrebare...de obicei abordezi noii prieteni cu suspiciuni de organizatii si masonerie?
A:
Nu, esti primul.
Criss Cel Verde:
sau ce ti s -a parut la mine, cu ce-am gresit? Poza cu shamanul cu triunghiul?
A:
Da...eu nu am stiut ca e shaman.
Criss Cel Verde:
Aa...da. Am inteles, acu mi-e clar...ne-am intors la inceput. Am aflat cum a pornit discutia asta ft interesanta si captivanta...cercul e inchis, semn ca subiectul s-a consumat.
A:
Esti tanar...pentru un shaman
Criss Cel Verde:
Sunt tanar, dar invat, cresc, asta facem...de asta suntem aici.

Multumesc pentru discutie, noapte buna.
A:
Eu multumesc. Noapte buna si tie shamanule.
Noi suntem protejati de spirite cu ajutorul invelisului fizic al materiei. Nu este asa simplu sa comunici cu celelalte entitati cum pare, trebuie sa ai forta...sa fii un suflet pur.



 
Picture
Mananca incet si atent, incarcat de recunostinta si respect
Multi mor de foame chiar in acest moment, esti un norocos ca te delectezi cu bunataturi alese. Multumeste naturii, Mamei Pamant pentru mancarea din farfurie, spiritelor sau lui Dzeu, cui simti , dar MULTUMESTE. Multumeste plantei sau animalului intelegand ca o viata s-a sfarsit ca tu sa ti-o continui pe a ta. Multumeste oamenilor care au contribuit la culegerea si gatirea mancarii intelegand intreg procesul mancarii, cat efort si energie s-au consumat incepand din pamant pana cand a ajuns la tine in farfurie, ca TU sa-ti poti hrani trupul si bucura sufletul.
Fie ca aceasta mancare sa-mi hraneasca trupul, mintea si spiritul.

Traieste-ti bucuria si pacea cu smerenie 
Orice stare e schimbatoare, cand esti sus nu uita de unde ai plecat si tine minte ca este o balanta fragila. Chiar daca de bucuri, te simti plin de viata si esti fericit, adu-ti aminte de suferinta seamanului de langa tine si fa tot ce poti sa-l sprijini. Daca uiti de smerenie si crezi ca bucuria ti se cuvine neconditionat si pe termen nelimitat, aroganta bate la usa. Iar cand aroganta se instaleaza, talerul balantei se incarca de mizerie si pana sa-ti dai seama te zbati iar in suferinta.
Fie ca toate fiintele sa-mi impartaseasca meritele, pacea si fericirea.

Traieste-ti suferinta cu sinceritate, incredere si curaj
Nu dispera in momentele grele, nu dramatiza si nu-ti fie frica...niciodata nu vei suferi mai mult decat poti duce. Toata lumea sufera. Suferinta e inevitabila, dar are rolul ei foarte important. Ea este profesorul tau si, daca esti atent si nu fugi de ea, iti poate arata unde gresesti si care ti-s prioritatile in viata. Chiar daca suferi, tine capul sus si tine minte ca nu ai suferit toata viata, ai fost si fericit. Cu siguranta soarele va veni din nou, dar nu-l astepta si nu-l grabi sa rasara. Incarca-te cu incredere, speranta si cat poti, fii atent in suferinta ta, observa-ti subtilitatile din manifestarile fizice si mentale si vezi ce e de invatat. Cu siguranta ceva iti scapa daca suferi, profita de moment ca sa te intelegi, sa te cunosti mai bine.
Fie ca eu sa fiu eliberat de furie, egoism, lacomie, posesivitate, gelozie, frica si toate negativitatile.

Fii recunoscator pentru fiecare inspiratie si multumeste cu fiecare expiratie.
ACUM ESTI IN VIATA !

Munceste ca si cum ai trai o vesnicie, traieste ca si cum ai muri maine!

 
Picture
Un om cu calitati de sfant pentru ca nu aude, nu vede si e mut...

Paradoxal, simturile noastre care le pretuim atat de mult caci ne fac viata mult mai usoara si prin ele putem sa ne bucuram de frumusetile acesti lumi, ne pot umbri sufletul, ne pot orbi adevarata valoare, esenta, pe care acest om, Vasile Adamescu , a fost obligat prin handicapul sau sa le dezvolte si sa le exprime pe parcursul vietii lui.

E de inteles de ce multe practici spirituale se focuseaza pe perceperea realitatii dincolo de cele 5 simturi caci prin cele 5 simturi ne cream toate atasamentele despre noi insine si despre lumea pe care o numim realitate. Prins in inconstienta sa, omul isi intretine iluzia si lanturile inchisorii prin cele 5 simturi pentru ca se identifica cu ele.

Mai exact, ne identificam cu senzatiile rezultate din decodificarea de catre creier a semnalelor receptionate din exterior prin cele 5 simturi. Semnale care, printr-un proces de milisecunde sunt decodificate de creier conform vechilor cai neuronale cimentate in timp, dupa care se elibereaza prin sistemul nervos molecule care le putem percepe la nivel fizic ca senzatii. Senzatii trecute in mare parte neobservate de mintea constienta, dar la care mintea subconstienta reactioneaza in fiecare moment dupa acelasi tipar vechi si neobosit pe care l-am alimentat de la inceputul vietii, clipa de clipa, din ignoranta sustinuta pe identificarea noastra cu acest mecanism bio-chimic complex.

Ca sa ne cunoastem cu adevarat trebuie sa "privim" dincolo de cele 5 simturi.

Mi-am adus aminte de filmul "Perfect sense" care subliniaza acelasi aspect. Lumea isi pierde simturile unul cate unu. Din ce in ce mai disperati cu fiecare simt pierdut, animalul din om excela prin simturile ramase. Dar, odata cu pierderea ultimul simt, vazul, ramane doar iubirea de exprimat si trait...

Caci iubirea este dincolo de simturi, simturi care pana atunci au umbrit-o.