Picture
Un om merge spre intelepciune asa cum merge la razboi:  vigilent, cu frica, cu respect si cu incredere absoluta. Mergand spre intelepciune sau la razboi in alta maniera este o greseala si cine o face va trai sa-si regrete pasii.

Inamicii pe care omul ii intalneste pe calea invatarii pentru a ajunge un om al intelepciunii sunt cu adevarat formidabili.
Majoritatea oamenilor cedeaza in fata lor. Cand un om incepe sa invete, nu este clar in ceea ce priveste obiectivele lui, scopul lui este incorect, intentiile lui sunt vagi. El spera la o recompensa pe care niciodata n-o va materializa si nu stie nimic despre greutatile invatarii.  Incet el incepe sa invete, la inceput firmitura cu firmitura apoi  bucati tot mai mari si curand gandurile lui incep sa se ciocneasca. Ceea ce invata nu si-a inchipuit si imaginat vreodata….si incepe sa se teama. Invatarea niciodata nu va fi ceea ce se astepta cineva. Fiecare pas in invatare este o sarcina noua si frica pe care omul o experimenteaza se monteaza fara mila. Scopurile lui se transforma intr-un camp de lupta si astfel da peste primul dintre inamicii naturali: FRICA.
Un inamic teribil, inselator si dificil de depasit. Acest inamic ramane ascuns la fiecare cotitura pe cale, pandind, asteptand, si daca omul se inspaimanta in prezenta sa si va fugi, acest inamic va pune capat calatoriei lui.

Ce se intampla omului care fuge in fata fricii?

Nimic nu i se intampla doar ca el nu va invata niciodata, nu va ajunge niciodata un om al intelepciunii. Probabil va ajunge un abuzator sau un inofensiv om speriat. In orice caz el va fi un om infrant.

Si ce trebuie sa faca ca sa depaseasca frica?

Raspunsul este foarte simplu: el nu trebuie sa fuga din fata fricii. El trebuie sa-si sfideze frica si in ciuda ei, el trebuie sa faca urmatorul pas in invatare, si urmatorul pas si urmatorul. El trebuie sa fie complet infricosat si totusi trebuie sa nu se opreasca.  Aceasta este regula si momentul va veni cand primul inamic se va retrage.

Dar nu-i va fi frica iar cand ceva nou se intampla?


Nu, odata ce omul a dizolvat frica este eliberat de ea pentru tot restul vietii. Pentru ca, in locul fricii el dobandeste claritatea. O claritate a mintii care sterge frica. Pe cand asta se intampla, omul isi cunoaste dorintele, el stie cum sa-si indeplineasca dorintele. El poate anticipa pasii noi ai invatarii si o claritate ascutita inconjoara totul. Omul simte ca nimic nu-i este ascuns si astfel se intalneste cu al doilea inamic: CLARITATEA.
Acea claritate a mintii care este asa de greu obtinuta, spulbera frica dar si orbeste. Il forteaza pe om sa nu se indoiasca de el niciodata. Este ca ceva incomplet. Daca omul este prea entuziasmat de aceasta impresie de putere, va ceda in fata celui de-al doilea inamic si se va impotmoli in invatare.
El va fi clar toata viata, dar nu va mai invata.

Dar ce trebuie sa faca ca sa evite infrangerea?

El trebuie sa faca ceea ce a facut cu frica. Trebuie sa-si sfideze claritatea si sa o foloseasca doar pentru a vedea. Si momentul va veni cand va intelege ca a sa claritate este doar un punct in fata ochilor sai. In acest moment va stii ca puterea care a cautat-o indelung in final este a lui. Poate sa faca orice doreste. Aliatii sai sunt la comanda lui. Dorinta lui este regula. Vede tot ce este in jurul lui dar de asemenea se intalneste cu cel de-al treilea inamic: PUTEREA.
Un om la acest nivel cu greu isi observa cel de-al treilea inamic apropiindu-se de el si deodata, fara stire, el va pierde batalia. Inamicul sau transformandu-l intr-un om capricios si crud.

Isi va pierde puterea?


Nu, nu-si va pierde claritatea si puterea niciodata.

Atunci ce-l distinge de un “om al intelepciunii”?

Un om invins de puterea lui moare fara sa stie cum sa o manuiasca. Puterea este doar o povara asupra sortii lui. Acest om nu are control asupra sa si nu poate stii cand si cum isi va folosi puterea.

Si poate sa-si invinga al treilea inamic?

El trebuie sa-l sfideze deliberat. El trebuie sa ajunga sa inteleaga ca puterea care a cucerit-o in realitate niciodata nu este a lui. Trebuie sa ramana pe pozitie tot timpul, folosind cu grija si cu recunostiinta ceea ce a dobandit. Astfel el isi va invinge cel de-al treilea inamic. In acel moment omul va fi la capatul calatoriei de invatare si aproape fara atentionare va da peste ultimul sau inamic: BATRANETEA.

Acest inamic este cel mai crud dintre toti. Nu va putea fi invins complet, doar tinut la distanta. Dar daca omul se debaraseaza de oboseala lui si lasa increderea sa-l patrunda, atunci el poate fi numit un om al intelepciunii. Daca doar pentru un moment scurt cand reuseste in lupta cu acest ultim inamic invizibil...acel moment de claritate, putere si intelepciune este suficient.

din "Invataturile lui Don Juan", Carlos Castaneda



Floare
12/25/2013

"Acea claritate a mintii care este asa de greu obtinuta, spulbera frica dar si orbeste. Il forteaza pe om sa nu se indoiasca de el niciodata. Este ca ceva incomplet.[..] El trebuie sa ajunga sa inteleaga ca puterea care a cucerit-o in realitate niciodata nu este a lui. Trebuie sa ramana pe pozitie tot timpul, folosind cu grija si cu recunostiinta ceea ce a dobandit." :)

Reply



Leave a Reply.