Aho, aho copii si frati,
Stati putin, nu mai mancati,
Inspirati si expirati,
Celulele sa le-ascultati
Si emotia observati,
Sufletul sa-l vindecati!

Ia fiti prezenti mai!
Hai, haaaai!

Maine anul se-noieste,
Plugusorul se-nvecheste,
Caci nu mai brazdam Pamantul,
Ca sa-i protejam structura,
Aplicam permacultura!
Cu mult drag sa punem bobul,
Cu respect culegem rodul,
Hrana verde si gustoasa,
Ajunsa la noi pe masa,
Daruita din iubire
De la Gaia, mama noastra!

Ia fiti verzi, mai!
Hai, haaai!

Sa fim buni sa ne-ocrotim,
Cu caldura sa privim,
Suntem in  acelasi joc,
Hai sa dam cu totii mana,
Stapanii sa dea cu fuga,
Cand uniti strigam intr-una:
“Suntem liberi si puternici
N-o sa luati voi de la noi
Glie mandra si frumoasa,
Casa noastra stramoseasca
Cu paduri, munti si coline
Ape dulci si bogatie.”

Pe strabuni sa-i onoram
Pe urmasi sa-i indrumam!

Ia mai uniti , mai flacai
Si strigati cu totii
Hai, Haaaaai!

 
Picture









La noi ploua marunt si este toamna , in Decembrie,
Iar eu sunt singurul cu capul gol intre umbrele.
Sa-mi iau din nou umbrela?...nu pot sa ma intorc,
Iar lor sa le explic ca apa nu ii taie,
Destul de intelept nu sunt si doare.

Sau sunt? Cand singur printre stele
Ma aflu bucuros zambindu-le prin ploaie
Mereu cautand noi capete goale
Ce se zaresc usor sclipind printre umbrele.

Deja mi-e dor sa fiu udat de ploaie,
dar si mai dor sa fiu cu voi...capete goale.

 
Picture
"De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva.

S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept.

De poti visa si nu-ti faci visul astru;
De poti gandi – dar nu-ti faci gandul tel;
De-ntampini si triumful si dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel.

De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost.

De poti sa strangi agoniseala toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvant macar.

De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat vointa ce le striga:”Sus!”

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea.

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Al tau va fi Pamantul asta mare
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu! "