Un articol despre iubire in care voi vorbi despre suferinta.
De ce?
In primul rand pentru ca nu ai cum sa traiesti Iubirea pana cand suferinta nu este acceptata, inteleasa si eradicata.
In al doilea rand pentru ca multi vorbesc despre iubire, fericire, pace ignorand suferinta, netratand si neintelegand mecanismele interne care o genereaza. Dar daca ignori suferinta, aceasta nu va disparea. Poti s-o faci sa dispara din constientizare...pentru moment, dar nu poti fugi la nesfarsit...suferinta va lovi din adancuri atunci cand nici nu te astepti. Existenta are grija sa-ti arate ceea ce refuzi sa-ti accepti.

"Suferinta este reala", primul adevar nobil rostit de Buddha dupa ce s-a eliberat de suferinta, dupa ce s-a Iluminat. Acceptand acest adevar, acceptand suferinta din noi, putem face ceva ca sa o eradicam, sa ne vindecam de ea.

Observ tendinta de a cataloga drept pesimist, prapastios, negru sau promovator al suferintei pe cel care o studiaza insa,
Nu exista mai mari promovatori ai suferintei si al intunericului ca cei care nu si-o accepta. Asta face ignoranta.

Tragedia conditiei umane
Poate ca tragedia omului nu este ca sufera, dar ca nu sufera destul.
Ti se pare prea mult? hai sa continuam...
Chiar daca nivelul de suferinta in om este mare, este atat cat poate sa duca si duce muult toata viata. Duce atata suferinta cat poate sa evite prin distractii, mancare, dulciuri, droguri, spiritualitate, Dumnezeu...si chiar daca mai are in dotare supape de preaplin: lacrimi, plans, oftat, ras...nivelul suferintei ramane cam atat cat sa se considere ca asta este normalitatea vietii lipsindu-i astfel motivatia de a-si recunoaste, accepta si eradica suferinta...o tragedie mai mare ca asta nu cred ca exista. De aici prospera inconstienta, o inconstienta nedetectabila...din faptul ca , la marea majoritate a oamenilor suferinta este dozata cumva "inteligent": nici prea mult ca sa se "moara", dar nici prea putin ca "sa Fie in viata". E dozata pe perioada unei zile suficient cat sa apuce noaptea sa-si reincarce bateriile prin somn, ca maine s-o ia de la inceput. Si asa se invarte roata toata viata...roata suferintei cu omul legat de ea.
Poate ar trebui sa suferim atat de cronic incat sa fim la un pas de moarte...sa traim shocul acela din fata mortii... cred ca atunci ne-am trezi din somn.

Crezi ca e exagerat? Ei bine nu e. Nu fac referire la pericolul real al mortii ci vorbesc despre shocul unei morti initiatice, o topire temporara a identitatii...dupa care sa revenim FIIND cu adevarat in Viata, cu o minte mult mai clara prin care sa percepem mai corect si mai profund viata si pe noi insine.
Si pentru ca imi place sa vorbesc doar din experienta personala, la mine trezirea a fost in momentul in care mi s-au declansat toti demonii interiori, cand s-a ridicat toata suferinta care lucra "discret" in adancuri, abia atunci am vazut in ce vis traiam si in ce suferinta...crezand ca sunt bine. S-a intamplat intr-o ceremonie cu planta sacra Ayahuasca. Am detaliat experienta aici
Un shoc foarte mare de suferinta poate facilita abandonul si acceptarea pentru ca iti consuma toate resursele care pana atunci le investeai in rezistenta, in opozitie si lupta.
Si cand esti pus in fata extinctiei datorita epuizarii energetice, nu-ti ramane alta solutie decat abandonul si acceptarea. Prin abandon si acceptare se acceseaza acel spatiu de claritate si intelegere adevarata, un spatiu unde vindecarea mental-emotionala este posibila...si chiar vindecarea fizica in cazul bolilor psihosomatice.

Doua spatii ale existentei
Spatiul identitatii in care majoritatea suntem prinsi acopera atat de greu spatiul esentei, al Fiintei, incat in multe cazuri, doar un shoc puternic ar putea provoca o ruptura decisiva intre cele doua spatii, dand posibilitatea Constiintei sa recunoasca cele doua planuri de existenta atat de diferite, dar care se contopesc atat de bine.
Spre exemplificare o situatie familiara majoritatii: in timp ce esti pe o scara la o inaltime ai un moment de dezechilibru care iti provoaca un shoc-reflex de Vigilenta si Prezenta si in acea fractiune de secunda EU, trecutul si viitorul nu mai exista...tot ce ramane este doar o curgere Prezenta curata, nedistorsionata. Toti avem astfel de momente, insa revenim in spatiul identitatii atat de repede dupa ce pericolul a trecut incat nu realizam mare lucru...Cele doua spatii trebuiesc delimitate, intelese apoi integrate.
Spatiul identitatii nu este rau sau gresit si nici limitativ, daca suntem constienti si accesam spatiul Fiintei. Suferinta apare in lipsa energiei vitale care se consuma cand suntem complet acaparati de spatiul identitatii. In spatiul Fiintei suntem incarcati cu energia vitala.
Spatiul identitatii este esential ca sa ne putem manifesta in viata, insa el trebuie corect calibrat in principiile si legile care definesc spatiul Fiintei.

Vulcanul
Ne cladim casa pe gura unui vulcan activ. Casa este propria noastra identitate construita in timpul vietii din masti, credinte, proiectii, asteptari, planuri, sperante, vise, trecut si viitor. Unii construiesc adevarate edificii peste gura vulcanului fumegand.
Din cand in cand vulcanul erupe, insa nu o face exploziv si definitiv incat sa ne spulbere casa...dar fumega usor gaze toxice, lasa putina lava sa se scurga si are activitati seismice usoare care ne scutura casa provocand pagube structurale. Cu cat e mai mare edificiul, cu atat mai dureroase sunt pagubele. Asta e scopul vulcanului, sa ne darame casa, dar noi ne grabim sa o consolidam, sa o facem si mai rezistenta. Astupam gura vulcanului cu din ce in ce mai multa inversunare acumuland in adancuri tot mai multa tensiune. Gura vulcanul trebuie descoperita ca toata tensiunea lui sa se elibereze. Doar dupa ce vulcanul si-a epuizat toate gazele toxice, tot focul interior si si-a eliberat toata tensiunea...pe culmile din roci sterile si lispite de viata va putea creste vegetatia, florile si copacii...Viata si Iubirea.

Acesta este jocul nostru cu suferinta. Din ignoranta reactionam la primele pagube din structura identitatii, la primele atasamente zdruncinate si ne inversunam sa mai punem o masca sau sa mai intarim una deja existenta...Gasim cu greu sau deloc acceptarea, abandonul si intelegerea.

Somatizarea suferintei si liberul arbitru
"Exista riscul sa somatizezi suferinta, adica sa materializezi in fizic o maladie incompatibila cu viata si atunci Trezirea-i cumva de prisos. Avem acum la indemana Alegeri mult mai utile de facut decat sa recunoastem suferinta." spunea cineva
dar,
Recunoasterea si intelegerea suferintei nu o somatizeaza. Suferinta se somatizeaza doar atunci cand nu este recunoscuta si acceptata, iar asta se face cu blandete fata de tine insuti. In fata suferintei, abandonul este esential. Daca suferinta este inhibata apare boala fizica ca un ultim semnal de alarma.
Cat timp omul este prins in inconstienta nu are liber arbitru, orice Alegere ar face este o iluzie ca alege...mecanismele inconstientei aleg in locul lui. Dpmdv, nu exista Trezire fara Eliberarea de suferinta, iar asta e posibila doar prin constientizarea si acceptarea suferintei...asta e rolul suferintei am putea spune. Nu cunosc om Treaz si Vindecat care sa nu-si fi infruntat demonii interiori, iar cei care nu au trecut prin propriul iad nu au idee despre ce vorbesc...n-ai cum sa cunosti Raiul pana nu treci Iadul. Alchimia, transformarea la asta se refera...ori daca nu ai trecut prin propriul Iad, Raiul (Iubirea, Pacea, Beatitudinea) ramane doar un basm, o proiectie, o credinta...o teorie mult prea discutata si de prea putini traita.

Fuga dupa informatii
Credem ca suferim pentru ca nu stim, dar indiferent câta informatie acumulam, cand suntem acaparati de minte nu vom fi niciodata satisfacuti, vom cauta mereu, vom naşte mereu alte întrebări...nu exista final in acest joc caci mintea este un fractal infinit. Singurul răspuns de care avem nevoie se găseşte in starea de A Fi in momentul Prezent...acolo nu mai există nimeni care sa întrebe, nimeni care are nevoie disperată de vreun răspuns.
Este spaţiul in care se manifestă viaţa, Prezenţa, Fiinta...spaţiul in care forta Vietii vindeca inima de suferinta.

Abordarea suferintei
Sa studiezi suferinta, sa-i cunosti mecanismele nu inseamna sa te prinzi in ea, sa-i cazi prada. Nu trebuie sa cauti suferinta, sa o vanezi. Ea singura se va ridica la suprafata cand e cazul. In acele momente cel mai bine ar fi sa te intinzi si sa stai cat mai nemiscat si relaxat intr-o stare de abandon si acceptare. Nu declaram razboi suferintei...cand suferim este pentru ca undeva gresim in viata...in vreo abordare sau atitudine a noastra. Ea este profesorul nostru si trebuie sa fim atenti la ce are sa ne spuna. In acele momente de abandon si acceptare, daca-ti pui intrebarea cu intentii clare sunt sanse mari sa primesti si raspunsul " De ce sufar? Ce trebuie sa fac ca sa nu mai ajung in situatia asta?" intodeauna prin Actiune in viata de zi cu zi indreptam mecanismele generatoare de suferinta.
Studierea, intelegerea si eradicarea suferintei se face Observand-o Vigilent si Detasat, lasand spatiu oricarei senzatii fizice oricat de neplacute ar fi, oricarui zbucium emotional sa se manifeste liber...pana cand sa va consuma/topi/arde/transforma. In unele cazuri durerea fizica si emotionala persista, insa vorbim de fenomene trecatoare. Cand iti confrunti suferinta incarca-te cu rabadare, perseverenta si increderea ca totul va fi bine.

Fie ca toate Fiintele sa fie eliberate de suferinta. Fie ca toate Fiintele sa fie in Pace si Fericire.

Sa fie vreo 5 ani cand, printr-o intamplare fericita (la momentul acela perceputa cat se poate de nefericita), am recunoscut pentru prima oara in viata mea Ego-ul care credeam ca sunt. A fost un moment revelator in care am adus in constiinta problema suferintei: cine si de ce sufera, care sunt cauzele suferintei. Pentru prima oara am fost suficient de sincer sa-mi recunosc si sa vad cu claritate ca eu eram singurul responsabil pentru suferinta pe care o traiam si nu alta persoana sau situatie. Acela a fost primul moment de introspectie adevarata din viata mea. Nu a durat mult si printr-o serie de “coincidente” m-am intalnit cu Vipassana. De atunci viata mea s-a schimbat radical in bine. Am reusit sa schimb in mine mecanisme generatoare de conflicte pe care le credeam imposibil de confruntat, in primul rand pentru ca le consideram ca fiind definitorii in ceea ce priveste Eul. Dar un Eu fals, iluzoriu cum urma sa descoper in aceasta calatorie spectaculoasa de care am avut parte in acesti ani. In cele ce urmeaza doresc sa impartasec sumar aceasta calatorie, experientele avute si sa expun cateva aspecte depsre Vipassana in ideea de a face cunoscuta aceasta cale minunata de descoperire interioara si eradicare a suferintei.

Ce este Vipassana?

Numele Vipassana este denumirea in  pali si se traduce “A vedea lucrurile asa cum sunt in realitate”. Cu alte cuvinte a vedea lucrurile liber de analizele si interpretarile mentalului conditionat, fara a trage concluzii asa cum suntem obisnuiti.
Vipassana este meditatie, dar ma voi referi in cele ce urmeaza la Vipassana ca fiind o tehnica de meditatie, o metoda dintr-o sumedenie de feluri de meditatii si practici spirituale existente “pe piata”.  Datorita naturaletii in care consta abordarea ei, mai mult readucerea aminte - caci inca din pantecele mamei noastre o “practicam”- multi ar prefera sa spuna ca nu este o tehnica ci pura meditatie, pentru ca o tehnica se refera la o abordare planificata in care mintea omului intervine schimband sau fortand in vreun fel mersul naturii creand “tehnici de meditatie”, eficiente pentru unii mai putin eficiente sau chiar daunatoare pentru altii, caci  de cele mai multe ori  omul cu mintea lui  complica lucrurile si indeparteaza de la Adevar.  Nu imi aduc aminte de cum eram in pantecul mamei, insa am avut placuta surpriza sa descopar la primul curs de Vipassana ca o practicam cu mult inainte sa aud despre orice fel de meditatie sau practica spirituala, cand seara in pat, pana sa pic in somn, imi observam senzatiile din corp, ritmul si atingerea respiratiei cu o curiozitate naturala intelegand ca in corpul meu se intampla fenomene “ciudate” strans legate de un gand, o emotie sau o anumita activitate mentala. Pe vremea aceea nu stiam ca practicam o “tehnica” de meditatie naturala si eficienta. Vipassana este deci meditatie pura, curata, naturala. Este o tehnica  simpla dar foarte eficienta, o metoda stiintifica, universala, de purificare a mintii. Este universala pentru ca nu are de-aface cu nici o credinta, rasa sau religie, fiind abordabila de oricine...atata timp cat respira si nu sufera de boli grave fizice sau mentale.

Vipassana este o cale directa, scurta, dar deloc usoara spre adevarul interior si eliberarea de suferinta. Prin Vipassana practicantul se descopera strat dupa strat, desfacand obiceiuri mentale generatoare de suferinta, intrerupand vechile reactii de aversiune sau dorinta care se ridica treptat la suprafata din subconstient. Practicantul deprinde arta observarii, intelegandu-si realitatea interioara pas cu pas, iesind din ignoranta sustinuta de identificarea cu mintea si corpul fizic experimentand direct natura fizica si mentala prin observarea detasata. Practicantul este asemeni unui om de stiinta care observa cu o atentie sustinuta si vigilenta obiectul cercetarii sale care este propriul univers interior. Daca o buna stiinta inseamna o buna observare atunci Vipassana este stiinta pura. Stiintific vorbind, prin Vipassana intrerupem vechile cai neuronale care s-au format in urma experientelor avute in trecut la care am reactionat din ignoranta si care s-au cementat in timp devenind obiceiuri mentale atat de profunde incat au ajuns sa ne controleze viata. Prin practicarea meditatiei reusim sa intreupem vechile obisnuinte mentale sa le desfacem si sa creem constient cai neuronale noi dezvoltand asa numita “flexibilitate neuronala”, ceea ce inseamna, cu alte cuvinte, libertate in Fiintare si manifestare.

Istoric

Nu se stie cu exactitate originea meditatiei si nu apartine vreunei culturi anume, dar Buddha a REdescoperit-o acum 2500 de ani fiind metoda prin care a atins Iluminarea. Surse neoficiale spun ca la Sarmisegetuza s-au gasit placute de plumb vechi de 4500 de ani pe care erau insiruite cuvinte ca observare, detasare, atingerea respiratiei, zona mica triunghiulara , indicii care ne arata ca omul medita din cele mai vechi timpuri. Mai aproape de zilele noastre se stie ca Alexandru Ioan Cuza a fost un meditator Vipassana, iar Eminescu cu a lui Glossa descrie cu maestria de geniu care-l  caracterizeaza  esenta acestei tehnici minunate.
                In momentul de fata Vipassana se preda conform scolii lui S.N Goenka in centre de meditatie in toata lumea. Se organizeaza cursuri chiar si in inchisori de maxima securiate avand un impact foarte puternic in comportamentul detinutilor obtinandu-se rezultate uimitoare.

Cursul de Vipassana

Vipassana se preda in cadrul unui curs de 10 zile si as vrea sa spun ca acest curs este pentru oricine. Teoretic asa si este, insa practic, cursul nu este deloc usor, este o provocare grea pentru  un individ care este puternic identificat cu o minte impura. Acesta va avea mari greutati de a ramane pana la finalul cursului sau de a munci corect si sincer. In concluzie nu este un curs pentru fetite cu fundite care se spiritualizeaza in mall-uri, adica pentru oameni dependenti de un confort fizic si psihic. Cine vrea sa invete Vipassana si sa parcurga un curs cap-coada trebuie sa fie bine motivat si sustinut de o sinceritate interioara de a-si schimba viata in bine, de a se cunoaste asa cum este in realitate. De cele mai multe ori cei obositi de suferinta, confuzie si proastele decizii in viata care sunt determinati sa aduca o schimbare reala in bine in viata personala vor gusta cu adevarat aceasta practica.
Programul incepe cu trezirea de la ora 4.30 dimineata si se mediteaza 9 ore pe zi. Cateva reguli de bun simt si care au mult sens sunt de respectat, in special cea mai importanta regula  Linistea Nobila, prin care cursantii nu vorbesc deloc pe toata perioada cursului pentru a nu deranja si a nu se deranja pe sine in procesul de curatare mentala in care tocmai s-au angajat. Exceptie de la regula Linistii Nobile este dupa meditatia de seara cand se pot pune intrebari indrumatorului doar daca acestea fac subiectul meditatiei. Dar de ce este necesar un curs de Vipassana daca tehnica este asa naturala? Nu se poate invata si de acasa? Teoretic se poate explica rapid si simplu care este abordarea tehnicii, insa in cadrul unui curs, prin felul in care acesta este structurat si durata lui, cursantul beneficiaza maxim de pe urma tehnicii fiind intr-un cadru linistit, fara griji existentiale, mancarea si cazarea fiind asigurate de organizatori din donatiile participantilor la cursurile precedente. Intr-un fel de a spune , pentru 10 zile, cursantul are ocazia sa duca o viata de calugar mancand din bunavointa celorlalti, dedicandu-si timpul si intreaga atentie universului interior facilitand procesul de vindecare si purificare mentala. Cu alte cuvinte pe parcursul unui curs se creaza un cadru aproape imposibil de obtinut in societate, in viata cotidiana distragerea si tentatiile sunt la tot pasul fiind foarte dificil mentinerea unei minti calme si linistite pe perioade lungi, atat cat este necesar pentru a sonda in profunzimile subconstientului pentru eliberarea legaturilor latente aflate acolo. Mai mult, in cadrul unui curs  imparti spatiul cu alti oameni de caractere diferite, acceptarea lor facand parte importanta in procesul de cunoastere de sine caci relationarile cu ceilalti ne sunt veritabile sabloane pe acest drum al introspectiei. Practicand corect si determinat, in timp vedem ca nu exista elemente exterioare vinovate de nelinistea noastra interioara. Un pas urias il facem atunci cand vedem cu claritate ca suferinta noastra depinde in totalitate de noi insine, de reactiile noastre pe fondul ignorantei, ignoranta hranita de identificarea cu forma mentala si fizica. Abia atunci putem spune ca suntem negresit pe drumul cel drept de eliberare de suferinta. Bineinteles ca Adevarul si eliberarea de suferinta se poate explica in cele mai diverse expresii si cuvinte,  insa va ramane pura filozofie fiind fara de folos celui care nu experimenteaza direct realitatea interioara, mergand singur pe calea cunoasterii de sine.

Vipassana si Ayahuasca

Ating un subiect taboo. Fiind o practica foarte puternica, meditatorului de Vipassana i se recomanda ferm sa nu amestece Vipassana cu alte practici sau sa consume diverse substante daca practica Vipassana. Insa la mine a functionat.
Dupa primele 2 cursuri de Vipassana nu am inteles eu prea multe despre practica si rostul ei, poate si din faptul ca nu am avut incredere deplina in tehnica pentru ca nu am renuntat la ideile mele preconcepute despre scopul si necesitatea meditatiei. Pe atunci nu puteam vedea practica spirituala ca fiind o vindecare, o curatare fizica si mentala. Sa zicem ca pe atunci meditam in speranta atingerii Nirvanei care era o proiectie vaga in mintea mea, ori de a zbura in astral, motivandu-mi practica prin creearea unor scopuri/tinte sprituale mentale ca tot omu prins de flama New Age. Eram prin intr-o poveste legat de karma si iluminare si pe nesimtite am ajuns sa ratez esentialul creeandu-mi un scop din practica. Dar lipsa adevarului duce inevitabil la suferinta si am avut destula sinceritate sa-mi recunosc ca ceva imi scapa, ca abordarea mea e falimentara. Astfel am ajuns la Ayahuasca care mi-a dat ce mi-a trebuit. M-a pus cu botul pe labe spulberandu-mi toate povestile in care eram prins si mi-a aratat intr-un mod direct, brutal si violent ce zace in mine intelegand intr-un final ca toata treaba spiritualitatii inseamna un proces de vindecare intens, nu imediat si deloc usor care necesita o disciplina matura si limpede ancorat fiind in realitatea imediata, o realitate cu picioarele pe pamant, perfectionand mereu arta autobservarii detasate.  Cele 2 cursuri de Vipassana s-au dovedit foarte folositoare cand, in transele cu Ayahuasca, am stiut sa ma observ detasat, iar Ayahuasca m-a adus cu picioarele pe pamant si mi-a aratat care este adevaratul scop al meditatiei. Cu deosebita placere am ajuns si la retragerea cu numarul 3 de Vipassana si am avut ocazia sa pun in practica tot ce am invatat in acest timp Spre surprinderea mea cursul nu a fost deloc usor. Desi era al 3-lea curs l-am abordat ca si cum ar fi fost primul, ca si cum nu as fi stiut nimic caci mi-am propus sa inteleg meditatia cat mai bine daca mai era ceva de inteles, decis sa nu mai alerg dupa cai verzi. Am fost hotarat sa nu pierd nici o clipa prin neatentie, sa profit in totalitate de fiecare moment din aceasta retragere. Iar asta a insemnat munca sincera  sustinuta cu incredere si deschidere. Si cand spun ca este de munca intr-o practica spirituala imi fac mea culpa amintindu-mi cat de usor vorbeam de spiritualitate si suferinta, cu o usoara aroganta. Aroganta pentru care am lasat cateva lacrimi dulci in primele 3 zile de curs iertandu-ma usor si tandru. Este de munca cu tine caci mintea este atat de salbatica si incarcata incat trebuie disciplina, rabdare si multa determinare pentru a o reeduca, pentru a o purifica, imblanzi si a o aduce sa serveasca tie si lumii cu lumina, caldura, compasiune, deschidere, manifestand ceea ce suntem cu adevarat. In fiecare zi din curs am descoperit in Vipassana o tehnica minunata de purificare fizica si mentala. Am trecut prin acelasi proces de vindecare ca si in transele cu Ayahausca insa in loc de 5-6 ore de experienta exploziva a fost una mai usoara intinsa pe 10 zile. Am trait aceleasi purificari prin arderi interne si intense culminand in ziua a 9-a cu o explozie de energie de aceeasi intensitate ca cea traita cu ajutorul ayahuascai cand am simtit ca efectiv ma topesc, ca mor. Nivelul de energie care m-a cuprins devenind insuportabil si am deci sa ies din stare lasand valul sa se domoleasca. In acel moment am stiut ca am ratat un moment foarte important nefiind pregatit sa stau nemiscat ca sa permit naturii sa-si faca treaba pana la capat, indiferent ce ar fi insemnat asta, dar nu m-a incercat nici un sentiment de frustrare caci odata ajuns la acel prag am stiut cu certitudine ca voi mai avea ocazia si atunci cand voi fi pregatit il voi si trece. Inaintea acestui curs am fost sigur (bazat pe o credinta) ca nivele ridicate de energie si expandarea constiintei se pot realiza doar prin ajutorul unor molecule foarte potente – cum ar fi DMT-ul din ayahuasca sau ca asemenea stari de constiinta sunt accesibile doar unui ascet cu zeci de ani de meditatie. Mi-am demonstrat astfel ca meditatia este o metoda foarte eficienta, abordabila de oricine, chiar si de un citadin cu conditia sa munceasca sincer si cu toata increderea. Nu recomand oricui Ayahuasca, dar o recomand fara ezitare celui cu adevarat sincer, cu adevarat determinat in calea sa spre Adevarul propriei naturi. Daca esti bine intentionat spre Adevar nu ai cum sa gresesti combinand meditatia si Ayahuasca.

Cine a deprins arta observarii detasate scoate maximum dintr-o experienta cu Ayahuasca, iar cine mediteaza deprinde arta observarii detasate.

Tips, dar fara tricks

Pe masura ce practicam meditatia descoperim anumite detalii despre cum sa muncim mai corect , mai eficient. Unele detalii sunt lasate intentionat nerostite de maestrii pentru ca meditatorul sa le descopere singur ca sa le integreze natural, insa altele pot fi de real ajutor facilitand progresul in practica. Cu acest scop vreau sa expun si eu cateva aspecte pe care le consider importante:

Respiratia abdominala – in meditatie respiratia trebuie sa fie una naturala. Naturala inseamna o respiratie ca atunci cand dormim, cand corpul respira de la sine determinand ritmul respiratiei fara interventia noastra constienta. Exista doua feluri de respiratie, toracica si abdominala. Multi spun ca pentru ei o respiratie naturala este una toracica, dar o respiratie naturala si corecta trebuie sa fie una completa, deci abdominala. Respiratia toracica este o respiratie superficiala si este rezultatul identificarii cu spatiul mental devenind un obicei incorect de a respira si care, in timp, duce la rigidizarea diafragmei. Daca suntem atenti la nou nascuti vom vedea ca ei respira abdominal. Animalele de asemenea - pisica, cainele - cand se relaxeaza respira abdominal. Cu cateva exercitii zilnice de respiratie completa, abdominala, la inceput fortate, vom relaxa diafragma si in scurt timp vom putea respira natural, abdominal in orice moment. Abordand o respiratie abdominala facilitam procesul de ardere, purificare.
Nemiscat, relaxat cu spatele drept – Postura este foarte importanta. Am observat ca rezultatele cele mai bune se obtin cu o postura in sezand cu picioarele cat mai grupate (lotus,semilotus, turceste - eu stau in semilotus) cu spatele cat mai drept. Spatele drept este un aspect foarte important,  noada coloanei  trebuie sa fie pe aceeasi linie cu crestetul capului si coloana sa descrie o linie dreapta intre cele doua. Barbia usor in piept, ochii inchisi si privirea indreptata in jos. Daca nu am fi dus o viata de obiceiuri eronate, aceste detalii  le-am aborda intuitiv si nu le-am primi ca pe niste reguli ci ca pe ceva natural. Avand o postura corecta, nemiscarea e urmatorul detaliu foarte important. In nemiscare fizica si mentala natura lucreaza cel mai eficient pe tine. Nemiscarea fizica poate fi o provocare mare la inceput caci dupa un anumit timp de sezut in meditatie pot aparea senzatii de durere aproape insuportabile - durerile de oase foarte profunde si insistente sunt dintre cele mai greu de observat detasat senzatii - care te imping sa reactionezi dupa vechiile obiceiuri ale mintii de a fugi de durere si a cauta confortul. Nemiscarea mentala este si mai dificil de mentinut atunci cand procesele de purificare incep sa se manifeste – gandurile navalesc, amintiri de mult uitate reapar la suprafata, voci care te indeamna orice doar sa nu meditezi, sa te misti, sa iesi din meditatie, sa renunti la practica– atunci meditatorul trebuie sa fie inzestrat cu  multa rabdare, calm si acceptare chiar daca la inceput pare un lucru foarte greu, el trebuie sa aibe incredere deplina in proces. Pe masura ce meditatorul avanseaza in practica, mintea se linisteste, senzatiile de durere dispar, iar meditatia va deveni dintr-o munca dificila o stare de curgere fluida si continua in momentul prezent care te incarca de energie.

In momentele cele mai grele zace secretul progresului. Atunci, mai mult ca oricand, meditatorul trebuie sa-si foloseasca toata determinarea de care dispune ca sa ramana nemiscat observand detasat manifestarile bio-chimice si mentale cu o atentie  sustinuta clipa de clipa  in momentul prezent.
Zambeste cand ti-e greu- In momentele grele, cand senzatiile de durere si starile de neliniste te incearca, e foarte probabil ca fata sa-ti fie usor schimonosita , sa ai sprancenele incruntate, buzele adunate si incordate, semn ca mintea este agitata si observarea nu este una detasata. Am observat ca mintea decodifica expresia fetei: e suficient sa-ti eliberezi fata de tensiuni, sa-ti ridici usor sprancenele, ochii sa-i relaxezi intr-un zambet fin si starea generala de spirit se modifica in bine fara alte motive, intentiile isi schimba orientarea ca prin magie inspre pozitiv, meditatia devenind mai usoara.

Un zambet aduce cu sine acceptare, echilibru, calm.

Adu-ti aminte de postura lui Buddha reprezentata in statuile lui: sade in meditatie cu spatele drept, barbia trasa usor in piept, cu o fata senina, zambitoare, iar abdomenul  umflat indica o respiratie abdominala.
Acestea sunt detalii pe care personal le-am dobandit si nu trebuiesc batute in cuie sau sa fie obligatoriu de urmat...cel mult luate in considerare si, daca natural se intampla sa le gasesti potrivite, atunci le poti aplica in cadrul practicii. Detalii de genul celor expuse si altele se vor releva in timp ce meditatorul dobandeste experienta prin practica.
Si desigur ca in cadrul unui curs Vipassana TOATE piedicile intalnite de meditator sunt complet expuse si explicate asigurand o buna intelegere a practicii pe masura ce cursul se desfasoara.

Dupa un curs de Vipassana incepatorii pot experimenta  momente dificile in perioada imediat urmatoare in relationarea cu cei din jur si pot avea momente de rabufniri emotionale mai des ca inainte. Unii renunta la practica in aceasta faza, dar acesta este doar un semn clar ca practica functioneaza si ca mintea elibereaza stari lantente ascunse in adancuri. De aceea pe aceasta cale trebuie rabdare, consecventa in practica si rezultatele vor aparea in timp aducand practica in viata de zi cu zi astazi mai mult ca ieri, maine mai mult ca astazi.  Uitandu-ma la mine in anii ce-au trecut pot sa spun ca sunt total transformat de cand am inceput sa practic Vipassana, viata mi s-a schimbat cu mult, fiind mai liber, mai increzator in manifestare, mai stapan pe mine, mai echilibrat, mai sincer si mai deschis in relationarile cu ceilalti.
Practica fara asteptari,cu rabdare calm si incredere si viata ti se va lumina.

La noi in tara exista un centru de meditatie Vipassana conform S.N Goenka unde se pot face inscrieri pentru un curs de 10 zile:
http://www.ro.dhamma.org/index.php?L=7
Mai multe materiale de referinta:
https://www.youtube.com/watch?v=Ikr3kdMJ0BE
http://fymaaa.blogspot.ro/2009/07/practica-vipassana-in-inchisorile.html
http://www.scribd.com/doc/126917945/Goenka-S-N-Arta-de-a-Trai
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm


Fie ca aceasta practica sa fie de real ajutor tuturor celor care cauta sa se elibereze de suferinta.
Fie ca toate fiintele sa fie cu adevarat fericite!

(experienta 2)
In cele ce urmeaza iti voi impartasi, probabil cele mai importante momente din viata mea. Daca realizarile si intelegerile pe care le-am trait nu corespund cu sistemul tau de credinte si viziunea ta despre aceasta realitate pot sa accept si te inteleg, dar nu ma fac responsabil pentru emotiile si gandurile tale.

La sfarsitul primaverii lui 2011 m-am intalnit pentru prima oara cu ayahuasca. Desi ma simteam pregatit, a fost o experienta foarte puternica care m-a pus la incercare. "Sedinta de primit raspunsuri" as putea sa intitulez, la modul general, cele 3 zile in care am luat consecutiv ayahuasca. Fara sa exagerez, as putea spune ca am trait eliberarea depre care ne invata marii sfinti ai lumii. Pentru prima oara in viata am avut revelatia Spiritului constientizand iluzia, carapacea conditionarilor mentale si granitele corpului fizic. La finalul celor trei zile am ramas cu o intrebare...De unde si de ce aceasta conditionare? De ce trebuie sa ne nastem limitati de cele 5, maxim 6 simturi si acestea vai de ele? Dar mai mult, nu vroiam sa ma arunc cu capul inainte. Desi au fost trairi incredibile care s-au legat cu multe aspecte deja stiute(citite) si despre care vorbeau si alti cautatori, mi-am rezervat o urma de indoiala cu privire la modul in care ayahuasca poate oferi raspunsuri veritabile...ce sa fac, simtul critic ma tradeaza si bine face. Mai bine atent si prudent decat ca un copil care se joaca orbit de o jucarie noua. In orice caz, am descoperit o unealta care folosita cu respect si disciplina poate descoperi sufletul.

Ayahuasca trebuia aprofundata si inteleasa cu prilejul altor sedinte viitoare.

Prilej care a sosit in octombrie al aceluiasi an. Am ramas cu trairea vie a primei experiente in care m-am detasat total de carapacea iluziei traind eliberarea din aceasta dimeniune deci mi-a fost destul de greu sa nu-mi doresc sa am si de aceasta data o experienta asemanatoare. Dar am incercat sa raman calm si sa primesc echilibrat si fara asteptari orice ar veni. A venit momentul adevarului...inca o data. Cu un calm obtinut cu greu, inzestrat cu multa acceptare si umilinta ma uit ultima oara la paharul incalzit in palmele mele. Ii soptesc "Multumesc. Fii blanda cu mine" si beau licoarea maronie savurandu-i gustul gretos amar-acrisor. Gata. Nu mai este cale de intoarcere. Sunt pregatit sa fiu sfasiat de ghearele mortii inca o data. Astept. Incerc sa fiu, dar adrenalina imi ascute respiratia. Astept. Oare cum va fi de data asta? Nu conteaza. Cum va fi va fi. Ramai prezent imi spun. Dupa vreo 40 de minute o simt cum se instaleaza. Isi face efectul. Corpul imi amorteste intr-o relaxare totala. Asa incepe, imi aduc aminte: relaxeaza corpul ca pregatire pentru marele Abandon, e prima faza. Inimia incepe sa-mi bata puternic, o observ. Nu sunt batai de emotii sau frica e doar efectul DMT-ului si stiu ca va dura putin. Sunt calm si observ cuminte cum inima isi revine la un ritm constant. Parca efectul nu e asa violent ca prima data cand m-a lovit ca un tsunami...sau senzatia imi este familiara. O simt cum se instaleaza in tot corpul, imi circula prin vene. Incep sa ma topesc cand ating apogeul. Cad in mine, in ceva nedefinit dar negru, greu si rece care ma sfasaie in bucatele. Nu am nici un vizual, doar emotii traite la o intensitate extrema. E greu,dar la un momentdat incep sa ma dizloc. Incep sa curg din trup. "Urmeaza eliberarea...ah dulcea eliberare", mi-am spus amintindu-mi de experienta trecuta. Un gand care instantaneu a generat emotii care au spulberat linistea cu care evenimenele se desfasurau natural. Am fost fata in fata cu momentul cu care speram sa ma intalnesc dar nu am reusit sa-l las sa se desfasoare, caci am reactionat emotional ratand astfel clipa detasarii. Inca nu sunt pregatit sa ma eliberez din aceasta dimensiune ca si cum ar fi ceva natural si firesc. Dar nu-i nimic, barem stiu un lucru: e de munca in noaptea asta lunga. Stiu ca trebuie sa infrunt exact ceea ce nu ma lasa sa fiu liber. Intoarcerea este violenta si declanseaza procesul de purificare. Vomit scurt dar cu putere. Mintea imi este inundata de voci si sunt bombardat de cele mai dureroase emotii. Ma prind in ele si e chinuitor. Frica ma tine intr-o tornada de sarma ghimpata care ma sfasaie. Dar intr-un moment de atentie realizez tot jocul. Daca reusesc sa observ aceste manifestari inseamna ca sunt doar iluzii care incearca sa ma fure. Le observ cum se desfasoara in mintea mea ca intr-o piesa de teatru jucata de clovni care incercau sa ma pacaleasca jongland cu FRICA atat de aproape de mine. Dar raman spectator si durerea generata de emotii dispare suficient cat sa reusesc sa abandonez. Ma las sa cad in mine. Imi vad momente din trecut retraind emotiile din spatele actiunilor, neobservate sau ignorate atunci cand s-au intamplat. Acum nu mai am loc de ascuns. Sunt in fata adevarului. Intins pe spate, complet abandonat, cu maxilarul deschis la maxim fara intentia mea, respir pe gura, adanc si profund, dar natural. Dupa fiecare emotie retraita si acceptata am senzatia ca eliberez ceva cu fiecare expirare. Gatlejul mi-e uscat, inghit putin sa-l umezesc, iar in clipa in care ma las mandibula incepe sa cada usor si observ cum trece de zona "maxilarelor relaxate" intinzandu-se la maxim, aproape cu durere, fara voia mea, fara ca eu sa intervin in vreun fel. Sunt gura-casca de gura mea cascata. Dar inteleg de ce e necesar. Casc si oftez expirand cu forta, simt cum ceva iese afara din mine cu fiecare cascat, dar ce? Nu stiu ce este, dar simt cum imi tine inima inghetata si inteleg ca este strans legat de teatrul clovnilor care mi se desfasoara in minte. Inteleg ca ceea ce scot afara imi genereaza in minte acea avalansa de ganduri si voci menite sa ma cuprinda in FRICA, este chiar regizorul teatrului la care sunt spectator. Papusarul gandurilor. Casc des si de fiecare data o lacrima de durere si eliberare mi se scurge usor pe obraz. Inca simt urma lasata de ultima lacrima cand alta ii ia locul, urmand parca acelasi traseu. Erau lacrimi de purificare. Asa am tinut-o toata noaptea. Acum am inteles ce face ayahuasca, de ce shamanii o numesc medicamentul sufletului. M-am simtit ca pe masa de operatie, lasat in voia ayahuascai, eram martor cum ma vindeca scotand la suprafata aceste energii straine, sustinute energetic in defavoarea mea de nodurile emotionale pe care le-am adunat in timp bine ascunse in adancurile mele. Am stiut ca mai am de scos, iar dorinta de a ma detasa de dimensiunea materiala s-a rispit caci stiam ca in prima faza asta este munca ce trebuie dusa, aceasta fiind VINDECAREA. In ziua de dupa eram surprins, aproape socat: Oare ce am scos afara toata noaptea? Eu cel care nu acceptam ideia ca nu sunt in controlul propriei vieti. Credeam ca Ego-ul este doar mental, dar nu am ajuns sa cunosc pana acum profunzimile Ego-ului. Nu conteaza, imi spun, raspunsurile vor veni. Acum stiu doar ce trebuie sa fac, cum trebuie sa abordez urmatoarea sedinta care se apropia o data cu venirea serii. Abordarea este simpla: sa stau cuminte, sa ma abandonez si sa scot afara, nu stiu ce, dar stiu ca trebuie scos. Spre deosebire de noapta precedenta acum nu mai conta cat de greu va fi, nu imi mai pasa. Aveam incredere in proces caci simteam deja efectele pozitive ale purificarii si stiam ca la final voi fi si mai bine. Acum nu imi mai doream sa ma detasez de greutati. Trebuie sa ma curat, sa ma fac bine si nu mai aveam nevoie de blandete. Am inteles ca FRICA este doar o iluzie mentala menita sa ma tina prizonier, in realitate neavand de ce sa ma tem.

In acceptare ii soptesc "Multumesc si fa-ma bine". Desi imi este familiar, gustul acruamarui ma surprinde din nou. Nu trece mult si purificarea incepe. Casc profund si cu lacrimi, la fel ca in prima noapte. Deplin constient, percepeam doua prezente energetice in interiorul meu, ayahuasca si acel conglomerat de energii straine care imi apasau greu capul pieptului si pe care le scoteam afara. Pe masura ce ma curatam, inimia incepea sa mi se incalzeasca grabind procesul de purificare. Simteam cum iubirea ma vindeca. Iubirea, aceasta energie atat de sublima si puternica, ma cuprinde izvorand din inima pana in momentul in care purificarea s-a incheiat, iar acea mangaiere de caldura confortabila m-a cuprins in totalitate. Toate celulele din corp vibrau in acelasi ritm. Intreg trupul imi pulsa incarcat de energie. Cuprins de iubire, am izbucnit intr-un ras plangand in hohote de fericire , pace si eliberare. Eram ca un copil. Desi auzisem de multe ori ca iubirea este calea, ca iubirea vindeca, acum am inteles cu adevarat. Am stiut cum sa abordez aceasta ultima sedinta , iar faptul ca am abandonat de la bun inceput a facut procesul de purificare sa fie si mai eficient, mai complet. Doar in stare de abandon procesul de purificare se declanseaza. Daca in sedinta din primavara am realizat cine sunt cu adevarat detasat fiind de aceasta dimenisunea materiala, acum am ramas in trup si am facut curatenie. Nu imi imaginam ca sunt atat de incarcat, parazitat as spune, caci am realizat cum aceste entitati (sau entitate) se hraneau cu energia mea vitala neoferind nimic bun in schimb, asemenea unor paraziti.

Asistand si la sedintele celorlalti vedeam aceeasi manifestare. Fiecare casca si fiecare din noi am simtit in interior acea prezenta neagra, apasatoare si rece. Cei care nu reuseau sa fie spectatori teatrului din minte picau in capcana identifcati fiind cu tornada de emotii si ganduri, iar manifestarile lor semanau cu cele dintr-un scenariu de exorcizare.

In incercarea de a gasi o explicatie rationala mi-am amintit de filmul The Matrix. Este oare posibil sa fim parazitati de energie fara stirea noastra?

Se poate ca fratii Wachowski sa fi realizat mai mult decat un science fiction? Dupa experienta avuta am convingerea ca au fost pe deplin constienti de mesajul care l-au transmis prin aceasta capodopera. Si nu sunt singurii. David Icke ne povesteste de fiinte energetice din alta dimensiune care ne manipuleaza vibrational infestandu-ne mintea cu frica generand iluzia in care suntem prizonieri pentru a se hrani cu energia noastra vitala. Cand l-am auzit prima oara mi-am spus ca omului ii lipsesc doua doage. Acum il ascult cu mai mult respect. La fel cum am realizat si eu, si David spune ca Iubirea este singurul adevar, restul e iluzie. Dar de departe, in documentarul Lo Sfidante este prezentat cel mai bine natura bolii de care sufera umanitatea. Este detaliat cu multa intelegere procesul emotional in care reactionam incostient, proces generat de mintea parazitata prin interpretarea eronata a semnalelor receptionate de creier prin cele 5 simturi. Il recomand cu caldura, mai ales ca prezinta mai multe referinte ale altor cautatori care au inteles adevarul despre aceasta manifestare energetica si felul cum ne influenteaza sanatatea fizcia si psihica care ne invata si metode de eliberare.

Acest parazit este numit de unii Ego, de altii diavol sau alte denumiri in functie de credintele si cultura fiecaruia. Un parazit misel dar care nu are nici o putere in fata Constiintei, singura lui strategie fiind diversiunea de a nu fi descoperit prin generarea unei iluzii mentale. Dar o diversiune aproape imposibil de mirosit caci ne creaza in minte un EU fals cu care ne identificam, iar FRICA este unealta cu care ne sperie atunci cand se simte descoperit. Dar totul este o iluzie, pe care trebuie doar sa o constientizam si sa o acceptam si atunci stapanul de drept al trupului, Spiritul, isi va reveni in drepturi.

Din pacate in majoritatea institutiilor religioase, aceste institutii in care multi credem si care ar trebui sa ne ajute sa ne vindecam sufletul, nu se predica adevarul (din necunoastere sau chiar in cunostinta de cauza...cei din spatele religiilor cu siguranta ca stiu despre natura energetica a omului si despre toate aceste aspecte) ci se promoveaza FRICA si emotiile de joasa frecventa prin autodefaimare si indepartarea omului de la a realiza ca imparatia cerurilor este chiar in inima lui. Pentru mine asta inseamna cea mai grava crima impotriva omului. O crima care nu ne ucide, dar care ne impinge la o viata plina de suferinta secatuindu-ne de energie si putere pentru a fi usor de controlat. Dar cruntul adevar este ca fara acceptul nostru acest lucru nu ar fi posibil.

Ce am scris in aceste randuri nu au ca scop convingerea nimanui, nici nu ar avea sens ca nu te-ar ajuta cu nimic sa ma crezi dar nici sa nu ma crezi, credinta si necredinta fiind doua fete ale aceleiasi monede. Eu doar am descris o experienta traita intr-o constienta absoluta si neintrerupta pe care am comparat-o cu intelegerile si invataturile altora. Ar mai fi de povestit si de indemnat, dar sunt destui cei care au trait si traiesc pe acest Pamant ale caror cuvinte cu siguranta au mai multa credibilitate decat ale mele. Si intr-un final doar simpla lecturare fara intelegerea personala a adevarului si acceptarea lui nu va vindeca pe nimeni. Autocunoasterea ar trebui sa ne fie cel mai important tel in viata...caci fara de ea nu vom trai o viata adevarata, plina de fericire si pace ci vom trai asemnea unor somnambuli, usor de manipulat, pasind in uitare si suferinta. Te indemn doar sa-ti pui singur intrebari sa cauti in tine raspunsul, sa devi constient de natura mintii si trupului tau si daca vei fi sincer cu tine te asigur ca vei gasi adevarul.

Glasul Spiritului, acea voce interioara, izvoraste din inima noastra si nu din minte. Mintea ne va fi o unealta doar atunci cand se va supune inimii, dar pana cand omul nu isi va constienza mecanismul mental-emotional el nu va rupe niciodata lanturile inchisorii. Incearca sa-ti observi gandurile, sa le intelegi natura, sa le vezi radacinile si in timp vei realiza cata energie investesti in ele, dar cel mai important, vei realiza ca gandurile tale nu esti tu. Esential este sa ne recuperam energia vitala nutrind emotii pozitive, mancand sanatos dezvoltand o minte calma, fara griji si stres pentru ca nu uita, nu ai de ce sa te temi. FRICA E DOAR O ILUZIE, IUBIREA E ADEVARATA.

Acestea sunt cuvintele dupa prima mea intalnire cu ayahausca in primavara anului 2011, un moment cu impact decisiv in viata mea dupa cum aveam sa-mi dau seama intre timp.


"Aviz amatorilor de senzatii tari. Ayahuasca nu este pentru oricine. Nu iti da ce vrei ci iti da ce ai nevoie. Desi nu am crezut, muzica este deosebit de importanta. Muzica te dizloca. Nu va hazardati sa luati singuri. Apelati la o persoana cu experienta. Este o traire deosebit de intensa. Eu m-am documentat foarte mult si credeam ca sunt in stare, dar cand a venit tsunami-ul acela de pura energie nu mai stiam ce sa fac...m-a chinuit putin EGO-ul pana am abandonat.

In randurile de mai jos am relatat experienta mea personala si intelegerile pe care eu le-am avut in urma primului contact cu ayahuasca. Fiecare poate sa experimenteze altceva, alte nivele de intelegere. Am incercat sa dau ceva sfaturi celor care vor sa incerce si am vorbit celor care au intrebari existentiale si cautari spirituale. Repet ca fiecare va experimenta ceea ce are nevoie nu ceea ce isi doreste asa ca te invit sa ma citesti detasat.

Esentiale sunt relaxarea, abandonul, atentia sustinuta si constientizarea.

Sa abandonez a inseamnat sa renunt la tot ceea ce credeam ca stiu ca sunt. Chiar daca am stiut (la nivel rational) ca sunt Observatorul a trebuit sa renunt la acest crez. Credinta fara traire este mentala. Iar orice credinta mentala formeaza cojocul numit EGO. Relaxarea profunda de care am avut nevoie ca sa fiu capabil de abandon a inseamnat sa simt, nu sa vreau. In momentul abandonarii totale (constient si atent) am vazut EGO-ul in toata ¨maretia¨ lui.

Deci totul pleaca de la relaxare profunda, iar relaxarea profunda este usor sau dificil de obtinut in functie de nivelul de conditionare in forme. Si in functie de nivelul de atasare (de identificare) cu mai multe forme cu atat mai greu intervine abandonul...iar pana am reusit m-am distrat putin Ö. Pe fondul relaxarii profunde care a fost prima faza, abandonul a fost cea de-a doua faza.

A treia faza este Atentia ca sa nu te pierzi in detalii ... cum ar fi formele vizuale. Poti sa fii in stare de abandon, dar gura casca. Multi vaneaza aceste vizualuri care apar in timpul unor astfel de experiente. Dar scopul e de departe acesta. Cu cat pierzi mai mult timp ¨gura casca¨ cu atat pierzi sansa sa intelegi ceva. Am pierdut si eu putin vremea caci trairea este coplesitoare, mai ales la prima experienta. Dar in transele puternice nu ai ce sa cauti cu intentia de atentie sau relaxare, tot ce poti face e sa te lasi dus, sa te lasi in voia ayahuascai. Am incercat sa fiu atent asa cum stiam eu dar cand veneam cu intentia pe mine (corpul fizic si mental) tot ce iesea erau zmucituri violente caci ayahuasca incerca sa ma dizloce de mine, iar eu cu intentia mea ma opuneam. Asa ca m-am lasat prins in vizualul plin de filamente si fractali de lumina si culoare care pulsa, se onduia si vibra in ritmurile si spatialitatea muzicii. Dar dupa o perioada m-am acomodat si am reusit sa curg atent si constient in acel ocean de energie.

Si astfel am inteles scopul meditatiei. Care este invatarea Relaxarii, a Abandonului si antrenarea Atentiei sustinute. Sunt sigur ca daca nu aveam putin ¨antrenament¨ cu meditatia nu as fi reusit sa scot din aceasta experienta tot ce am scos. Si daca eram si mai bine ¨antrenat¨ scoteam si mai mult. Scopul este acelasi si in meditatie si cu Ayahuasca si anume invatarea de A FI prin eliberarea de conditionari (EGO). Diferenta dintre meditatie si o experienta pe Ayahuasca este ca in meditatie destrami EGO-ul putin cate putin si poate sa dureze destul de mult pana te eliberezi (depinde de sarguinta si devotamentul cu care practici corect), pe cand cu Ayahuasca vezi animalu’ cu totu si ai sansa Eliberarii (daca esti pregatit). Dar sunt complementare. Ayahuasca iti poate arata Cine Esti, daca practici corect si constant meditatia pentru motívele enuntate mai sus. Dar oricat de nepregatit ai fi Ayahuasca iti da ceea ce ai nevoie ca sa cresti de la nivelul la care te afli. Si oricat de pregatit crezi ca esti tot nepregatit vei fi pentru ca nu ai cum sa te pregatesti ca sa controlezi o asemenea explozie de energie.

Cum a fost (la mine):

In total am avut parte de 3 sedinte consecutive. In prima sedinta nu am reusit mai mult decat cateva reprize de relaxare profunda. Nu am reusit sa intru cu toate ca am luat in timp de 3 ori portia normala (Ayahuasca iti da ce ai nevoie in momentul respectiv) si dupa cum aveam sa-mi dau seama a fost pregatirea pentru urmatoarea sedinta. A doua sedinta a fost…wow Ö. A fost suficienta o singura portie si am intrat dupa 45 de minute. Experienta a durat cam 5 ore cu doua varfuri mai puternice, dar starea meditativa cu intelegeri profunde am avut-o pe tot parcursul zilei urmatoare.

Surescitat am abordat total gresit a treia sedinta care a rezultat intr-un bad trip de vreo 12 ore. Bad trip este impropriu spus pentru ca este greu, te chinuie, dar in esenta este plin de invatatura.

In experienta intaltatoare din a doua sedinta m-am detasat complet de conditionarile corpului mental. Eram supra Eu-ul, Observatorul. E ca si cum as fi facut un pas in spate si ma uitam de undeva de sus la costumul de care tocmai ma detasasem. Mi-am vazut ¨costumul¨ cum se agata de viata cu toata vorbaria inutila, cu scopurile si planurile inutile de viitor, contrazicerile, fricile si temerile, cu nevoia de a-si apara convingerile, de a avea dreptate. Iar Eu priveam si ma minunam cat de bine sunt, cat de bine am fost, cat de perfecti si completi suntem si am fost cu toti dintodeauna. Dar am inteles ca tot ce te scoate din starea de relaxare si abandon sunt iluziile Ego-ului cu care ne identificam. Am inteles ca ne chinuim caci suntem orbi (nu ne vedem asa cum suntem cu adevarat). Asta inseamna conditionarea umana, a corpului fizic, dar inca nu inteleg de ce suntem asa. De ce ne nastem in iluzie (conditionati)? Trebuie sa cautam sa invatam SA FIM, nu sa vrem. Eckhart Tolle are dreptate. Stiam si inainte ca are dreptate, dar acum AM INTELES. Intre cele doua transe eram in transe mai usoare, de intelegere a trairilor avute. Incercam sa gasesc cuvintele cu care sa iti exprim cel mai bine trairea avuta. Si mi-a iesit o fraza simpla: ¨Cine a inteles nu vorbeste¨. Pentru ca cine A INTELES, stie ca orice mod de comunicare verbala pentru a explica cuiva care este conditonat ce este Eliberarea este inutila. Oricat de bun orator as fi (si mai bun ca Eckhart Tolle nu cred ca as putea fi) nu as putea sa te fac sa intelegi ceva atat de profund prin rational. Caci rationalul creaza forme. Cu alte cuvinte, nu ai cum sa vezi exteriorul cutiei cat timp esti inauntrul ei. Am inteles de ce e bine sa nu dam frau dorintelor. Dorintele creaza atasamentele care creaza forma (iluzia) de care trebuie sa ne eliberam. Buddha are dreptate Ö . Suntem toti fiinte ilumínate trebuie doar sa realizam asta, iar placerile senzuale si alte forme de atasamente sunt capcanele iluziei. Din pacate e difícil de inteles sacrificiul aparent al renuntarii la placerile senzuale, si poate fi un sacrificiu, atata timp cat Observatorul nu face acel pas in spate, adica cat timp este prins inconstienta si se identifica cu conditionarea corpului fizic si mental. Daca nu faci acel pas in spate poti sa duci o viata de abstinente fara ca sa obtii Eliberarea. Pentru ca trebuie vazut si inteles scopul si legaturile dintre atasamente si EGO. Abia atunci dorintele nu-si mai au sensul si renunti la ele fara sa le inhibi pentru ca atunci realizezi ca orice emotie traita prin prisma conditionarii umane este mult limitata fata de sentimentele care le traiesti in starea de A FI eliberat de conditionarile mintii , de greutatea si durerea corpului fizic. Pot sa traiesc cat de bine si relaxat pot dar A TRAI este una, A FI este altceva. Dupa Eliberare m-am intors in corp (Observatorul) si am trait purificarea, vindecarea fizica. A fost o explozie de energie pura pe care am simtit-o in fiecare celula apoi toata energia din fiecare celula s-a unit intr-un boom maxim in tot corpul.

Am zis ca ¨Cine intelege nu vorbeste¨ dar iata ca am facut ceva galagie pentru prietenii spirituali. Sper sa nu va fie o piedica. Daca vrei sa intelegi SIMTE-TE in stare de profunda relaxare si detasare. Iti recomand meditatia corecta si ayahausca.

Poate unii ma inteleg, alti poate nu. Poate altii cred ca aberez, oricum nu conteaza

Ö. Important este sa descoperi CINE(CE) ESTI. Ti-as dori sa te eliberezi pentru ca te iubesc. Stiu ca suna hippie-dippy flower power si eu chiar nu obisnuiesc sa ma joc usor cu astfel de cuvinte, dar am vazut ca in esenta suntem iubire si pace sublima, iar eu pentru prima oara in viata mea am experimentat iubirea si compasiunea neconditionata fata de mine insumi si fata de semenii mei. Si chiar daca nu sunt capabil sa fiu asa cum am descris, ma accept ca stiu ca asta e limitarea conditionarii umane, dar acum stiu ca avem potential prin insasi esenta naturii noastre.

A treia sedinta am abordat-o ca un copil naiv grabit sa se bucure de o jucarie si nu am fost pregatit pentru ce urma sa vina. Am gresit si ca m-am exprimat prea repede, in stare de sensibilitate si receptivitate maxima m-am pus sa-mi scriu si sa- mi fac publice impresiile imediat dupa acea experienta inaltatoare si frumoasa si am primit toata indoiala, gandurile si judecatile celor carora le-am trimis si m-am descentrat teribil. Trebuia sa stau mental linistit si sa am rabdare. Apoi ma gandeam ca dupa experienta din noaptea trecuta acum voi avea parte de ceva si mai exploziv si inaltator. Mi-am facut asteptari care s-au transformat in frustrari. Dupa aproape doua ore de plutit in vizual am iesit si am spus ca nu mai vreau. Am oprit muzica si am zis ca ma culc. Am avut aroganta sa cred ca pot face ce vreau, ca detin puterea de a controla. Si atunci ayahuasca mi-a dat sa-mi treaca. Mi-a aratat adancurile din mine. M-a bagat in formele conditionarii pe care le-am vazut din exterior cu o noapte inainte. Nu mai reuseam sa gasesc relaxarea si acceptarea si cu cat imi doream sa se termine cu atat se prelungea totul. M-am chinuit in intuneric vreo 12 ore, in contradictii despre tot, despre mine…totul se naruia si nimic nu mai avea sens. Cautam intelegerea si eliberarea avuta in experienta anterioara, dar tot ce am primit au fost flashuri din memorie si zbucium interior amplificat de zeci de ori. Nu a fost vorba de vizual grotesc cum experimenteaza unii ci doar tortura la nivel emotional. La fel cum a fost cu o noapte inainte ayahuasca mi-a aratat ca nu am nici o putere de decizie in fata ei. M-a umilit si parca imi spunea : ¨Ba baiatule, ieri te-am inaltat si ti-am aratat cine esti, acum te cobor sa-ti arat problemele care le ai¨. A fost greu si epuizant.

In concluzie ayahuasca este o bautura deosebit de inteligenta si potenta, dar trebuie abordata cu maxim respect. Cinste celor care au gasit combinatia de plante, reteta de fierbere si proportia precisa. Au fost cu adevarat niste genii.

Multumesc ayahuasca pentru ca mi-ai aratat ca se poate."