Daca, de Rudyard Kipling

"De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva.

S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept.

De poti visa si nu-ti faci visul astru;
De poti gandi – dar nu-ti faci gandul tel;
De-ntampini si triumful si dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel.

De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost.

De poti sa strangi agoniseala toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvant macar.

De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat vointa ce le striga:”Sus!”

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea.

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Al tau va fi Pamantul asta mare
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu! "

---